ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.

ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.

ÎNCÎLCEÁLĂ, încîlceli, s. f. Încîlcitură.

încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli

încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli

ÎNCÂLCEÁLĂ s. 1. v. amestecătură. 2. v. complicație.

încîlceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a încîlci. Lucru încîlcit.

ÎNCÎLCEALĂ s. 1. amestecătură, încîlcire, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.) 2. complicație, încurcătură. (S-a ivit o ~ în rezolvarea problemei.)