Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru încâlceală

ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.
ÎNCÂLCEÁLĂ, încâlceli, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -eală.
ÎNCÎLCEÁLĂ, încîlceli, s. f. Încîlcitură.
încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli
încâlceálă s. f., g.-d. art. încâlcélii; pl. încâlcéli
ÎNCÂLCEÁLĂ s. 1. v. amestecătură. 2. v. complicație.
încîlceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a încîlci. Lucru încîlcit.
ÎNCÎLCEA s. 1. amestecătură, încîlcire, încîlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.) 2. complicație, încurcătură. (S-a ivit o ~ în rezolvarea problemei.)

încâlceală dex online | sinonim

încâlceală definitie

Intrare: încâlceală
încâlceală substantiv feminin