12 definiții pentru încâinire
ÎNCÂINÁ, încăinez,
vb. I.
Refl. (
Înv. și
pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [
Var.:
încâiní vb. IV] –
În +
câine. ÎNCÂINÍ vb. IV
v. încâina. ÎNCÂINÁ, încâinez,
vb. I.
Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. –
În +
câine. ÎNCÎINÁ, încîinez,
vb. I.
Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.
!încâiná/încâiní (a se ~) (
înv.,
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3 se încâineáză/se încâinéște,
imperf. 3
sg. se încâiná/se încâineá;
conj. prez. 3 să se încâinéze/să se încâineáscă
încâiná vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză ÎNCÂINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi. A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].
încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest.
încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.
încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI. ÎNCÂINÍ, încâinésc, vb. IV. (Var.)
Încâina. [în DOOM 2]
încâinire dex online | sinonim
încâinire definitie
Intrare: încâina
încâina verb grupa I conjugarea a II-a
încâini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a