Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru încâini

ÎNCÂINÁ, încăinez, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [Var.: încâiní vb. IV] – În + câine.
ÎNCÂINÍ vb. IV v. încâina.
ÎNCÂINÁ, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.
ÎNCÎINÁ, încîinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.
!încâiná/încâiní (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încâineáză/se încâinéște, imperf. 3 sg. se încâiná/se încâineá; conj. prez. 3 să se încâinéze/să se încâineáscă
încâiná vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză
ÎNCÂINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.
A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa
încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].
încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.
încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI.
ÎNCÂINÍ, încâinésc, vb. IV. (Var.) Încâina. [în DOOM 2]

încâini dex online | sinonim

încâini definitie

Intrare: încâina
încâina verb grupa I conjugarea a II-a
încâini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a