Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ├«naurit

ÎNAURÁ vb. I v. înauri.
├ÄNAUR├Ź, ├«nauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. ÔÇô Var.: (reg.) ├«naur├í vb. I] ÔÇô ├Än + aur.
├ÄNAUR├ŹT, -─é, ├«nauri╚Ťi, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] ÔÇô V. ├«nauri.
ÎNAURÁ vb. I v. înauri.
├ÄNAUR├Ź, ├«nauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. ÔÇô Var.: (reg.) ├«naur├í vb. I] ÔÇô ├Än + aur.
├ÄNAUR├ŹT, -─é, ├«nauri╚Ťi, -te, adj. (Pop.) Care este aurit. [Pr.: -na-u-] ÔÇô V. ├«nauri.
ÎNAURÁ vb. I v. înauri.
├ÄNAUR├Ź, ├«nauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. (Fig.) [Amorul] ├«naure╚Öte cu raze nourii de desf─âtare. CONACHI, P. 287. ÔÇô Variant─â: ├«naur├í (NEGRUZZI, S. II 129) vb. I.
├ÄNAUR├ŹT, -─é, ├«nauri╚Ťi, -te, adj. (Popular) Aurit. N-are Nina scump─â salb─â, Nici ├«nauri╚Ťi cercei. CO╚śBUC, P. II 209. Am un pom ├«naurit, Cu flori dalbe-acoperit (Anul). GOROVEI, C. 13.
!├«naur├ş (a ~) (rar) (├«-na-u-/├«n-a-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«naur├ęsc, imperf. 3 sg. ├«naure├í; conj. prez. 3 s─â ├«naure├ísc─â
├«naur├ş vb. (sil. -u-; mf. ├«n-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«naur├ęsc, imperf. 3 sg. ├«naure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«naure├ísc─â
├ÄNAUR├Ź vb. v. auri.
├ÄNAUR├ŹT adj. v. aurit.
înaurit a. daurit: Ca un măr înaurit POP.
aur├ęsc v. tr. (d. aur). Pole─şesc cu aur. ÔÇô Vech─ş ╚Öi aur├ęz. ├Än Trans. ╚Öi ├«ntrauresc (╚śinca─ş) ╚Öi ├«nauresc.
├«naur├ęsc, V. auresc.
înauri vb. v. AURI.
înaurit adj. v. AURIT.

înaurit dex online | sinonim

înaurit definitie

Intrare: înauri
înauri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -u-; mf. ├«n-
înaura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înaurit
înaurit adjectiv