12 definiții pentru înaurare
ÎNAURÍ, înauresc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A auri. [
Pr.: -na-u-. –
Var.: (
reg.)
înaurá vb. I] –
În +
aur. ÎNAURÍ, înauresc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A auri. [
Pr.: -na-u-. –
Var.: (
reg.)
înaurá vb. I] –
În +
aur. ÎNAURÍ, înauresc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A auri. (
Fig.) [Amorul] înaurește cu raze nourii de desfătare. CONACHI, P. 287. – Variantă:
înaurá (NEGRUZZI, S. II 129)
vb. I.
!înaurí (a ~) (rar) (î-na-u-/în-a-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înaurésc,
imperf. 3
sg. înaureá;
conj. prez. 3 să înaureáscă
înaurí vb. (sil. -u-; mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înaurésc, imperf. 3 sg. înaureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înaureáscă aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și
auréz. În Trans. și
întrauresc (Șincaĭ) și
înauresc. înaurare dex online | sinonim
înaurare definitie
Intrare: înauri
înauri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
înaura verb grupa I conjugarea a II-a