Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru ├«napoiere

├ÄNAP├ôIA1 prep. (Construit cu gen.) ├Än urma, ├«nd─âr─âtul cuiva sau a ceva. ÔÇô Din ├«napoi.
├ÄNAPOI├ü2, ├«napoiez, vb. I. 1. Tranz. A da ├«napoi; a restitui. ÔÖŽ Refl. A reveni, a se ├«ntoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. ╚Öi intranz. Fig. (├Änv.) A fi ├«n declin, a regresa; a dec─âdea. [Var.: (reg.) napoi├í vb. I] ÔÇô Din ├«napoi.
├ÄNAPOI├ëRE, ├«napoieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«napoia2. ÔŚŐ ├Änapoiere mintal─â = dezvoltare mintal─â inferioar─â la un individ, fa╚Ť─â de v├órsta pe care o are; insuficient─â dezvoltare psihic─â ╚Öi intelectual─â a unui individ. ÔÇô V. ├«napoia2.
├ÄNAP├ôIA1 prep. (Construit cu gen.) ├Än urma, ├«nd─âr─âtul cuiva sau a ceva. ÔÇô Din ├«napoi.
├ÄNAPOI├ü2, ├«napoiez, vb. I. 1. Tranz. A da ├«napoi; a restitui. ÔÖŽ Refl. A reveni, a se ├«ntoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. ╚Öi intranz. Fig. (├Änv.) A fi ├«n declin, a regresa; a dec─âdea. [Var.: (reg.) napoi├í vb. I] ÔÇô Din ├«napoi.
├ÄNAPOI├ëRE, ├«napoieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«napoia2. ÔŚŐ ├Änapoiere mintal─â = dezvoltare mintal─â inferioar─â la un individ, fa╚Ť─â de v├órsta pe care o are; insuficient─â dezvoltare psihic─â ╚Öi intelectual─â a unui individ. ÔÇô V. ├«napoia2.
├ÄNAP├ôIA1 prep. (Urmat de un substantiv ori pronume ├«n genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume personal neaccentuat ├«n cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. ┬źa┬╗) ├Än urma, ├«n spatele, ├«nd─âr─âtul cuiva sau a ceva. Birja a trebuit s─â se opreasc─â ├«napoia unui ╚Öir ├«ntreg de tr─âsuri ╚Öi carete. CAMIL PETRESCU, O. II 351. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul r─âni╚Ťilor; ele lucreaz─â ├«napoia frontului. MIRONESCU, S. A. 107.
├ÄNAPOI├ü2, ├«napoiez, vb. I. 1. Tranz. A da ├«napoi, a restitui. Be╚Ťi-o toat─â, zise apoi c─âtre G─âvan c├«nd vru s─â-i ├«napoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie s─â-mi ├«napoiezi scrisoarea pe care ╚Ťi-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ÔÖŽ A retroceda. Prin aceast─â pace, Austria a ├«napoiat, ├«ntre altele, Oltenia, care a sc─âpat astfel de ap─âs─âtoarea ocupa╚Ťie austriac─â. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se ├«ntoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se ├«nt├«mpla ╚Öi cu unii care se ├«napoiau. PAS, Z. I 214. A ie╚Öit din curte, ca s─â nu se mai ├«napoieze niciodat─â. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. ╚Öi intranz. Fig. (├Änvechit) A da ├«napoi, a regresa, a dec─âdea, a fi ├«n declin. Istoria este m─âsura sau metrul prin care se poate ╚Öti dac─â un popor prop─â╚Öe╚Öte sau dac─â se ├«napoiaz─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 45. ÔÇô Variante: napoi├í (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobi╚Önuit) ├«napo├ş (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.
├ÄNAPOI├ëRE, ├«napoieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«napoia. 1. Restituire. 2. ├Äntoarcere, revenire. La ├«napoiere n-a mai g─âsit pe nimeni. 3. Fig. Stare ├«napoiat─â, r─âm├«nere ├«n urm─â (├«n dezvoltare, ├«n concep╚Ťii etc.); p. ext. regres.
!înapóia1 (î-na-/în-a-) prep. (~ lui)
!├«napoi├í2 (a ~) (├«-na-/├«n-a-) vb., ind. prez. 3 ├«napoi├íz─â, 1 pl. ├«napoi├ęm; conj. prez. 3 s─â ├«napoi├ęze; ger. ├«napo├şnd
!├«napoi├ęre (├«-na-/├«n-a-) s. f., g.-d. art. ├«napoi├ęrii; pl. ├«napoi├ęri
înapóia prep. (sil. mf. în-)
├«napoi├í vb. (sil. mf. ├«n-), ind. prez. 1 sg. ├«napoi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«napoi├íz─â, 1 pl. ├«napoi├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«napoi├ęze; ger. ├«napo├şnd
├«napoi├ęre s. f. (sil. mf. ├«n-), g.-d. art. ├«napoi├ęrii; pl. ├«napoi├ęri
ÎNAPÓIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)
ÎNAPOIÁ vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.
ÎNAPOIÁ vb. v. decădea, regresa.
ÎNAPOIÉRE s. 1. v. rambursare. 2. redare, restituire. (~ bunurilor luate cuiva.) 3. v. întoarcere.
A se ├«napoia Ôëá a prop─â╚Öi, a progres
├ÄNAP├ôIA prep. (urmat de un substantiv ├«n genitiv sau de un substitut al acestuia, exprim─â un raport spa╚Ťial, concretiz├ónd locul dind─âr─âtul cuiva sau a ceva) ├Än urma; ├«n spatele (cuiva sau a ceva); ├«nd─âr─âtul; dinapoia. ├Änapoia casei. /Din ├«napoi
A ├ÄNAPOI├ü ~i├ęz tranz. (obiecte, sume de bani ├«mprumutate etc.) A da ├«napoi; a ├«ntoarce; a restitui; a ├«nturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din ├«napoi
A SE ├ÄNAPOI├ü m─â ~i├ęz intranz. 1) A veni ├«napoi (de unde a plecat); a se ├«ntoarce; a se ├«nturna. 2) ├«nv. (despre persoane, popoare, ╚Ť─âri) A da ├«napoi (din punct de vedere al dezvolt─ârii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. ├«n-a-po-ia] /Din ├«napoi
├ÄNAPOI├ëRE ~i f. 1) v. A ├ÄNAPOIA ╚Öi A SE ├ÄNAPOIA. 2) R─âm├ónere ├«n urm─â. ~ economic─â. ÔŚŐ ~ mintal─â stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a ├«napoia
înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.
├«napoiere f. ac╚Ťiunea de a (se) ├«napoia: 1. restitu╚Ťiune; 2. ├«ntoarcere: dup─â ├«napoierea lui; 3. fig. regres.
├«napo─ş├ęre f. Ac╚Ťiunea de a da ├«napo─ş, restituire: ├«napo─şerea une─ş datori─ş. Fig. Starea omulu─ş r─âmas ├«napo─ş cu cultura sa┼ş cu ideile. ÔÇô Cu ├«n╚Ť. de ÔÇ×├«nturnare, ├«ntoarcere din c─âl─âtorieÔÇŁ e abs. fals!
├«napo─ş├ęz v. tr. (d. ├«napo─ş). Restitu─ş, da┼ş ├«napo─ş ce─şa ce am luat. Rar. Scobor din rang. ÔÇô Ca v. refl. cu ├«n╚Ť. de ÔÇ×m─â ├«ntornÔÇŁ e un neol. de r─â┼ş gust!
ÎNAPOIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)
înapoia vb. v. DECĂDEA. REGRESA.
ÎNAPOIA vb. 1. a da, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a rambursa, a restitui. (A ~ creditul primit.) 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. a se întoarce, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?)
├ÄNAPOIERE s. 1. rambursare, restituire, (rar) restitu╚Ťie, (pop.) ├«ntoarcere, (├«nv.) ramburs, re├«nturnare. (~ unei datorii.) 2. redare, restituire. (~ bunurilor luate cuiva.) 3. ├«ntoarcere, revenire, venire, (pop.) ├«nturnare, ├«nturnat. (Dup─â ~ lui acas─â.)

înapoiere dex online | sinonim

înapoiere definitie

Intrare: înapoia
├«napoia prepozi╚Ťie verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: ├«n-
Intrare: înapoiere
înapoiere substantiv feminin
  • silabisire: ├«n-