Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru ├«namorare

├ÄNAMOR├ü, ├«namorez, vb. I. Refl. A se ├«ndr─âgosti. ÔÇô ├Än + amor (dup─â fr. ╚Ö ÔÇÖenamourer).
├ÄNAMOR├üRE, ├«namor─âri, s. f. Faptul de a se ├«namora; ├«ndr─âgostire. ÔÇô V. ├«namora.
├ÄNAMOR├ü, ├«namorez, vb. I. Refl. (Livr.) A se ├«ndr─âgosti. ÔÇô ├Än + amor (dup─â fr. s├ęnamourer).
├ÄNAMOR├üRE, ├«namor─âri, s. f. (Livr.) Faptul de a se ├«namora; ├«ndr─âgostire. ÔÇô V. ├«namora.
ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. Refl. (Învechit și livresc) A se îndrăgosti, a se amoreza. El se-namorase de-o stea zîmbitoare. ALECSANDRI, P. II 132.
ÎNAMORÁRE, înamorări, s. f. (Învechit și livresc) Faptul de a se înamora; îndrăgostire. Cînd dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfînt... Cînd e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zîmbet, de-un cutremur, de bine și de rău. EMINESCU, O. I 232.
!înamorá (a se ~) (î-na-/în-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se înamoreáză
!înamoráre (î-na-/în-a-) s. f., g.-d. art. înamorắrii; pl. înamorắri
├«namor├í vb. (sil. mf. ├«n-), ind. prez. 1 sg. ├«namor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«namore├íz─â
înamoráre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înamorării; pl. înamorări
ÎNAMORÁ vb. v. amoreza, îndrăgosti.
ÎNAMORÁRE s. v. îndrăgostire.
├ÄNAMOR├ü vb. refl. a se ├«ndr─âgosti. (dup─â fr. s├ęnamourer)
A ├ÄNAMOR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«namoreze. /├«n + amor
A SE ├ÄNAMOR├ü m─â ~├ęz intranz. A prinde dragoste (fa╚Ť─â de o persoan─â de sex opus); a se ├«ndr─âgosti; a se amoreza. ~ de cineva. /├«n + amor
înamorà v. a se amoreza.
*├«namor├ęz (m─â) v. refl. (it. innamorarsi, d. amore, amor). M─â ├«ndr─âgostesc, prind ─şubire de o fiin╚Ť─â de alt sex. (E ma─ş elegant de c├«t a se amoreza).
înamora vb. v. AMOREZA. ÎNDRĂGOSTI.
înamorare s. v. ÎNDRĂGOSTIRE.

înamorare dex online | sinonim

înamorare definitie

Intrare: înamora
înamora verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: ├«n-
Intrare: înamorare
înamorare substantiv feminin
  • silabisire: ├«n-