înalgĭós n., pl. urĭ (d. înalt și gĭos = jos, după ngr. anokáto. V. anocato). Mold. L. V. Pagubă, neajuns: a face cuĭva înalgĭosul. Spre înalgĭos, spre partea de jos. – Și înaltgĭos. V. huștĭulĭuc.