înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri

înainte-mergător m. 1. predecesor; 2. supranumele sfântului Ioan Botezătorul.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).

înainte-mergător s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAȘ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR.