ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

ÎNȚOȚONÁT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponát, -ă adj.] – V. înțoțona.

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

ÎNȚOȚONÁT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponát, -ă adj.] – V. înțoțona.

înțoțoná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțoneáză

înțoțoná vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonéz, 3 sg. și pl. înțoțoneáză

înțoțonát adj. m., pl. înțoțonáți; f. sg. înțoțonátă, pl. înțoțonáte

ÎNȚOȚONÁ vb. v. împopoțona, înzorzona.

ÎNȚOȚONÁT adj. v. împopoțonat, înzorzonat.

înțo(r)țonat a. împodobit cu prea multe găteli. [Dintr’un primitiv țorțon, paralel cu zorzon].

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.

înțoțona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.

înțoțonat adj. v. ÎMPOPOȚONAT. ÎNZORZONAT.