Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru înțoțonat

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.
ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat.
ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.
ÎNȚOȚONÁT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponát, -ă adj.] – V. înțoțona.
ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.
ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat.
ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.
ÎNȚOȚONÁT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponát, -ă adj.] – V. înțoțona.
înțoțoná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțoneáză
înțoțoná vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonéz, 3 sg. și pl. înțoțoneáză
înțoțonát adj. m., pl. înțoțonáți; f. sg. înțoțonátă, pl. înțoțonáte
ÎNȚOȚONÁ vb. v. împopoțona, înzorzona.
ÎNȚOȚONÁT adj. v. împopoțonat, înzorzonat.
înțo(r)țonat a. împodobit cu prea multe găteli. [Dintr’un primitiv țorțon, paralel cu zorzon].
împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.
înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.
înțoțona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.
înțoțonat adj. v. ÎMPOPOȚONAT. ÎNZORZONAT.

înțoțonat dex online | sinonim

înțoțonat definitie

Intrare: înțoțona
înțoțona verb grupa I conjugarea a II-a
înțopona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înțoțonat
înțoțonat adjectiv
înțoponat