ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

ÎNȚOPONÁ vb. I v. înțoțona.

ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțoponá vb. I] – Cf. împopoța.

înțoțoná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțoneáză

înțoțoná vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonéz, 3 sg. și pl. înțoțoneáză

ÎNȚOȚONÁ vb. v. împopoțona, înzorzona.

ÎNȚOȚONÁRE s. v. împopoțonare, înzorzonare.

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.

înțoțona vb. v. ÎMPOPOȚONA. ÎNZORZONA.

înțoțonare s. v. ÎMPOPOȚONARE. ÎNZORZONARE.