ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Împunsătură; efectul produs de o înțepare și locul unde s-a produs aceasta; (la pl.) furnicături (sub piele). Înțepătură de viespe. ▭ Înțepături dese, ca de perie, i se ridicau din tălpi către genunchi, furnicîndu-i mușchii și oasele. MIHALE, O. 190. Oricîte înțepături mi-au alergat din ceafă pînă în tălpi, totuși am răspuns ca un viteaz. GALACTION, O. I 82. Parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. CARAGIALE, O. II 228. ◊ (Poetic) Înțepăturile reci ale ploii. DUMITRIU, N. 151. ◊ Fig. Se înălțau stelele cele dintîi, palide înțepături albe pe boltă, împrejurul luceafărului. DUMITRIU, V. L. 97. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică. Nevasta înțelegea, ceva, dar era bănuitoare... și deprinsă să răsară la orice înțepătură. SADOVEANU, B. 8.

înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri

înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri

ÎNȚEPĂTÚRĂ s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țânțar.) 3. v. pișcătură. 4. v. junghi. 5. (MED.; la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)

ÎNȚEPĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea.

ÎNȚEPĂTÚRĂ ~i f. 1) Senzație dureroasă provocată prin înțepare; împunsătură. 2) Loc unde s-a produs o înțepare; împunsătură. 3) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; împunsătură; șfichi. /a înțepa + suf. ~ătură

înțepătură f. efectul înțepării (și fig.).

înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin înțepătură.

înțepătură s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.

ÎNȚEPĂTURĂ s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țînțar.) 3. pișcătură. (~ a vinului, a unei mîncări picante.) 4. înjunghietură, junghi, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în partea dreaptă.) 5. (la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)