ÎNȚELINÁ, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei. (Refl. pas.) Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104.

ÎNȚELINÁ, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grâul de toamnă pe ogoarele de porumb, înainte de culesul acestuia (îngropând semințele în pământ cu ajutorul sapei). – Din în- + țelină.

înțelenésc v. intr. (d. țelină, pămînt nelucrat). Rămîn în părăsire, nelucrat, vorbind de pămînturĭ. Înlemnesc, încremenesc, rămîn ca de peatră de frică ș. a. V. refl. Devin țelină, rămîn părăsit: pămîntu se înțelenește dacă nu-l lucrezĭ. Mă înțepenesc într’un loc: ura se înțelenise în el. – Vechĭ și țelenesc și înțelinez. V. împirlogesc.

ÎNȚELINÁT, -Ă, înțelinați, -te, adj. v. înțelina. – [DLRM]