ÎNȚELEPȚÍE, înțelepții, s. f. (Înv.) Înțelepciune, prudență. – Din înțelept + suf. -ie.

ÎNȚELEPȚÍE s. v. înțelepciune.

înțelepțíe f. Vechĭ. Înțelepcĭune.

înțelepție s. v. ÎNȚELEPCIUNE.