Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru înțărcuit

ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc. – În + țarc + suf. -ui.
ÎNȚĂRCUÍ, înțărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un țarc.
înțărcuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiésc, imperf. 3 sg. înțărcuiá; conj. prez. 3 să înțărcuiáscă
înțărcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțărcuiésc, imperf. 3 sg. înțărcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțărcuiáscă

înțărcuit dex online | sinonim

înțărcuit definitie

Intrare: înțărcui
înțărcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înțărcuit
înțărcuit participiu
înțărcuire infinitiv lung