Dicționare ale limbii române

28 definiții pentru înțărcat

ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.
ÎNȚĂRCÁT1 s. n. Faptul de a înțărca; înțărcare. – V. înțărca.
ÎNȚĂRCÁT2, -Ă, înțărcați, -te, adj. (Despre copii sau pui de mamifere) Care nu mai suge. – V. înțărca.
ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.
ÎNȚĂRCÁT1 s. n. Faptul de a înțărca; înțărcare. – V. înțărca.
ÎNȚĂRCÁT2, -Ă, înțărcați, -te, adj. (Despre copii sau pui de mamifere) Care nu mai suge. – V. înțărca.
ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la copii sau la puii de mamifere) A opri definitiv de a mai suge lapte, a dezvăța de supt. Ar fi bine să lași copilul aci barem pănă-l va-nțărca împărăteasa. RETEGANUL. P. I 32. ◊ Refl. pas. Astăzi se înțarcă mieii și oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142. După maximum trei luni, [mieii] se înțarcă și de aici încolo se numesc cîrlani. ȘEZ. VII 192. ◊ Expr. Unde și-a înțărcat dracul copiii v. drac. A fi înțărcat de dracu (sau de Scaraoțchi), se spune despre un om foarte șiret. Mare hîtru mai ești!... Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi. ALECSANDRI, T. 242. 2. Intranz. (Despre mamifere) A nu mai avea lapte, a pierde laptele. Vaca a înțărcat. ◊ Expr. (Popular și familiar) A înțărcat bălaia v. bălai. 3. Tranz. Fig. (Familiar) A nu mai pune cuiva la dispoziție un lucru cu care a fost obișnuit; a dezobișnui, a dezvăța (pe cineva) de ceva. După un timp, coana Liza i-a oferit țaței Niculina numai cafea. Mai tîrziu a înțărcat-o cu totul. PAS, Z. I 85. ◊ Refl. pas. Se va înțărca în școală de toate prostiile. VORNIC, P. 225.
ÎNȚĂRCÁT1 s. n. Înțărcare.
ÎNȚĂRCÁT2, -Ă, înțărcați, -te, adj. (Despre copii sau despre puii de mamifere) Care nu mai suge lapte. Vițel înțărcat.
înțărcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 înțárcă, 1 pl. înțărcắm; conj. prez. 3 să înțárce
înțărcát s. n.
înțărcá vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 sg. și pl. înțárcă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțárce
înțărcát s. n.
ÎNȚĂRCÁ vb. (înv. și reg.) a întiri. (A ~ un copil.)
ÎNȚĂRCÁ vb. v. debarasa, descotorosi, dezbăra, dezobișnui, dezvăța, lăsa, scăpa.
ÎNȚĂRCÁT s. v. înțărcare. (~ unui copil.)
A înțărca ≠ a alăpta, a mulge
A ÎNȚĂRCÁ înțárc 1. tranz. 1) (sugaci) A opri definitiv de la supt. ◊ Unde și-a ~t dracul copiii a) unde nimeni nu știe; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face să se lase de o deprindere (rea); a dezvăța; a dezobișnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /în + țarc
înțărcà v. 1. a desvăța de țâță: a înțărca un miel, un copil; 2. fig. a lipsi, a priva de ceva; s’o mai înțărce cu petrecerile. [Metaforă luată din graiul ciobănesc: lit. a pune vitele în țarc spre a le despărți să nu mai sugă].
înțárc, a -țărca v. tr. (d. țarc). Dezvăț de țîță: a înțărca un mel, un copil. Fig. Am înțărcat hoțiile, le-am suprimat (Amintirile Col. Salomon, Vălenĭ, 1910, 18). V. intr. Nu maĭ daŭ lapte, vorbind de mame: vaca a înțărcat. Fig. Încetez cu, sfîrșesc cu: ĭa maĭ înțarc-o cu beția! A înțărcat Bălaĭa (numele vaciĭ), s’a sfîrșit cu cutare chilipir! Unde șĭ-a înțărcat dracu copiiĭ, foarte departe.
ÎNȚĂRCA vb. (înv. și reg.) a întiri. (A ~ un copil.)
înțărca vb. v. DEBARASA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIȘNUI. DEZVĂȚA. LĂSA. SCĂPA.
ÎNȚĂRCAT s. înțărcare. (~ unui copil.)
înțărcá, înțărc, vb. tranz. – 1. A întrerupe alăptatul natural. 2. A dezobișnui pe cineva de un nărav. – Din în- + țarc (Scriban, DEX, MDA).
înțărcát, -ă, înțărcați, -te, adj. – Dezvățat de supt. – Din înțărca.
a înțărcat bălaia! expr. gata!, s-a terminat!; nu mai sunt resurse!
înțărcat, -ă, înțărcați, -te adj. (intl.) condamnat pentru prima oară; aflat la prima condamnare.
unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului.

înțărcat dex online | sinonim

înțărcat definitie

Intrare: înțărca
înțărca verb grupa I conjugarea I
Intrare: înțărcat (adj.)
înțărcat 1 adj. adjectiv
Intrare: înțărcat (s.n.)
înțărcat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular