Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru înșirare

ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag. ◊ Expr. (Refl.) înșiră-te (sau înșir’te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir. – Din loc. adv. în șir.
ÎNȘIRÁRE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei; șir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui șir de idei, de fapte), enumerare. – V. înșira.
ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag. ◊ Expr. (Refl.) înșiră-te (sau înșir’te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir. – Din loc. adv. în șir.
ÎNȘIRÁRE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei; șir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui șir de idei, de fapte), enumerare. – V. înșira.
ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. A rîndui, a așeza în șir, la rînd; a aranja unul după altul; a alinia. Își scoase inelele numeroase și enorme, înșirîndu-le pe galantarul de sticlă. C. PETRESCU, A. 468. Titvele lor să le înșire pe zid. NEGRUZZT, S. I 158. Caii îi înșiră cîte unul înaintea altuia, dar mari și frumoși. GOLESCU, Î. 131. ◊ (Poetic) Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. EMINESCU, O. I 44. ◊ Refl. (Despre ființe) Și grabnic eunucii se-nșiră, urmărind Ca șerpii prin tufișuri pe Musa-Nin și-l prind. COȘBUC, P. I 53. Se înșiră tot cîte unul-unul, pînă la poartă. CREANGĂ, P. 267. Cîrdurile de cucoare, înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, P. A. 111. ♦ Refl. (Învechit, despre oștiri sau unități militare) A se așeza în front, în ordine de marș sau de luptă. Pe loc lot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor. ALECSANDRI, P. A. 211. 2. Tranz. (Cu privire la mărgele etc.) A petrece pe un fir pentru a face un șir, o salbă, un colan. Porunci împăratul de scrise pe niște pietre scumpe cîte o slovă; după aceea înșiră pietrele și alcătui numele copilului. ISPIRESCU, L. 134. Trei copile de-mpărat Stau într-un măreț palat Înșirînd la scumpe salbe De mărgăritare albe. ALECSANDRI, P. II 175. ◊ (Refl., în expr.) Înșiră-te (sau înșirte) mărgărite = a) formulă în basmele populare pe care o repetă povestitorul pentru a arăta că povestirea continuă. Înșiră-te mărgărite Pe lungi fire aurite, Precum șirul din poveste, Că-nainte mult mai este. ALECSANDRI, P. II 180; b) (substantivat, rar) poveste obișnuită, fără un titlu precis. Numai un soldat poate înțelege rezbelele lui Ioan-vodă, ce se povesteau pînă acuma ca un lung înșiră-te mărgărite, fără plan și fără succesiune. HASDEU, I. V. 215. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. Apoi cuvintele i se înșirau unul după altul, arătînd cu cîtă grijă și cu cîtă dragoste partidul deschide țărănimii sărace și mijlocașe drumul unei vieți mai bune. CAMILAR, TEM. 16. Zilele de răscumpărare ale sfintei primăveri se înșiră ca mărgele nestemate pe un fir de aur. SADOVEANU, N. P. 277. Gîndurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. REBREANU, R. I 243. Epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. EMINESCU, O. I 140. 4. Tranz. Fig. A spune, a expune, a povesti la rînd, a urma, în expunere, un anumit șir de idei, de fapte, de întîmplări. Erau meșteri în a înșira fraze frumoase, elegante, care nu spuneau nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 242. Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142. Înșira greutățile cu care se luptă ca medic, ignoranța și superstițiile. VLAHUȚĂ, O. A. 295. Toate cîte-mi înșiri acum de două ceasuri sînt numai o frumoasă poveste. NEGRUZZI, S. I 234. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune lucruri lipsite de seriozitate. A înșira (la) gogoși v. gogoașă. 5. Tranz. (Rar, regional) A lua de-a rîndul, a frecventa în șir. Și eu să înșir atîtea școli: în Humulești, la Broșteni în crierii munților, în Neamț, la Fălticeni și acum la Socola? CREANGĂ, A. 120. ◊ Expr. A o înșira = a o lua drept înainte pe-un drum, a umbla. Veniseră aduși de dorința să precizeze ceea ce era confuz în ei, să hotărască, să înfăptuiască ceva. Cînd o înșiraseră pe străzi pînă aci, erau plini de nerăbdare. C. PETRESCU, Î. II 115. 6. Tranz. (Rar, cu privire la fire) A înfășura. A început a înșira funia de jur împrejurul lacului. ȘEZ. III 95.
ÎNȘIRÁRE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei. 1. Înșiruire, șir. Înșirarea mărgelelor. 2. Fig. Succedare, perindare. Înșirarea gîndurilor. 3. Fig. Expunere (a unui șir de idei, de fapte, de întîmplări etc.). O înșirare de reguli mecanice, pe care elevii erau obligați să le memorizeze. L. ROM. 1953, nr. 2, 7.
înșirá (a ~) vb., ind. prez. 3 înșíră
înșiráre s. f., g.-d. art. înșirắrii; pl. înșirắri
înșirá vb., ind. prez. 1 sg. înșír, 3 sg. și pl. înșíră
înșiráre s. f., g.-d. art. înșirării; pl. înșirări
ÎNȘIRÁ vb. 1. v. alinia. 2. a (se) înșirui, (pop.) a (se) înfira. (~ mărgelele pe ață.) 3. v. succeda. 4. v. enumera.
ÎNȘIRÁRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. v. înșiruire.
A (se) înșira ≠ a (se) deșira
A înșira ≠ a deșira
A ÎNȘIRÁ înșír tranz. 1) (diferite obiecte) A așeza în șir, în rând; a rândui. ~ rufele (la uscat). 2) (mărgele, frunze de tutun) A pune pe un fir de ață, făcând șirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând a enumera. ◊ ~ verzi și uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. 4) (obiecte) A împrăștia în dezordine. /în + șir
înșir’-te-mărgărite f. 1. formulă pusă în basme în capul unei povestiri fără sfârșit; 2. vorbire fără cap nici coadă: vorbește neisprăvite la înșir’-te-mărgărite PANN.
înșirà v. 1. a (se) pune în șir, a alinia; 2. a înșira mărgele; 3. a înșira la mărgăritare, a spune la povești: înșirând pe a stelei blândă rază EM.; 4. fig. a spune într’una: a înșira la minciuni.
înșír, a v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s’a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir’te și șir’te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145).
ÎNȘIRA vb. 1. a (se) alinia, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.) 2. a (se) înșirui, (pop.) a (se) înfira. (~ mărgelele pe ață.) 3. a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)
ÎNȘIRARE s. 1. înșiruire, perindare, succedare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 2. enumerare, enumerație, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.) 3. înșiruire, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de argumente.)
a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.
înșira, înșir v. t. (d. fotbaliști) a trece de mai mulți adversari, prin dribling, cu mingea la picior.

înșirare dex online | sinonim

înșirare definitie

Intrare: înșira
înșira verb grupa I conjugarea I
Intrare: înșirare
înșirare substantiv feminin