Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru înșeuare

ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (1). – În + șa.
ÎNȘEUÁRE s. f. Acțiunea de a înșeua și rezultatul ei. – V. înșeua.
ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (1). – În + șa.
ÎNȘEUÁRE s. f. Acțiunea de a înșeua și rezultatul ei. – V. înșeua.
ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. (Cu privire la animale de călărie) A pune șaua; a înșela2. Și-n grajd de piatră că intra... Pe murgul că-nșeua. TEODORESCU, P. P. 433. (Cu pronunțare regională) Atuncea i-au zis căluțul:... mă-nșăuază bine, pune-mi frîul în gură și apoi sui-te pe mine. SBIERA, P. 62. Ș-un cal iute-mi înșăuați, Puneți șaua bărbătește, Să încalec voinicește! ALECSANDRI, P. P. 59.
înșeuá (a ~) (-ua) vb., ind. prez. 3 înșeueáză (-uea-), 1 pl. înșeuắm (-uăm); conj. prez. 3 să înșeuéze; ger. înșeuấnd (-uând)
înșeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. înșeuéz, 3 sg. și pl. înșeueáză, 1 pl. înșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. înșeuéze (sil. -ue-); ger. înșeuând (sil. -uând)
ÎNȘEUÁ vb. (înv.) a înșela. (A ~ calul.)
ÎNȘEUÁRE s. (înv.) înșelare. (~ calului.)
A înșeua ≠ a deșeua
A ÎNȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie, în special cai) A prevedea cu șa. [Sil. -șe-ua] /în + șa + suf. ~ua
înșeuà v. a pune șeaua: un cal iute ’mi înșeuați POP.
înșeŭéz, -á v. tr. Formă maĭ rară îld. înșel (pun șaŭa).
ÎNȘEUA vb. (înv.) a înșela. (A ~ calul.)
ÎNȘEUARE s. (înv.) înșelare. (~ calului.)

înșeuare dex online | sinonim

înșeuare definitie

Intrare: înșeua
înșeua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ua
Intrare: înșeuare
înșeuare