înăltuț definitie

11 definiții pentru înăltuț

ÎNĂLTÚȚ, -Ă, înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt; înălticel, înăltișor. [Var.: (pop.) năltúț, -ă adj.] – Înalt + suf. -uț.
NĂLTÚȚ, -Ă adj. v. înăltuț.
ÎNĂLTÚȚ, -Ă, înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt; înălticel, înăltișor. [Var.: (pop.) năltúț, -ă adj.] – Înalt + suf. -uț.
NĂLTÚȚ, -Ă adj. v. înăltuț.
ÎNĂLTÚȚ, -Ă, înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede. REBREANU, R. I 181.
NĂLTÚȚ, -Ă, năltuți, -e, adj. (Rar) Înăltuț. Era potrivit de năltuț și subțirel, dar voinic. V. ROM. noiembrie 1953, 92. Era năltuță și subțire, avea ochi mari și sprîncene negre. SADOVEANU, O. VIII 29.
înăltúț adj. m., pl. înăltúți; f. înăltúță, pl. înăltúțe
înăltúț adj. m., pl. înăltúți; f. sg. înăltúță, pl. înăltúțe
ÎNĂLTÚȚ adj. înălticel, înăltișor.
năltuț, -ă adj. Fam. Cam înalt.
ÎNĂLTUȚ adj. înălticel, înăltișor.

înăltuț dex

Intrare: înăltuț
înăltuț adjectiv
năltuț