ÎNĂLBITÓR, înălbitori, s. m. Substanță folosită pentru albire și curățarea rufelor în procesul de spălare. – Înălbi + suf. -tor.

*înălbitór (î-năl-/în-ăl-) s. m., pl. înălbitóri

înălbitór s. m., adj. m., pl. înălbitóri; f. sg. și pl. înălbitoáre