înădésc, a -í v. tr. (d. nadă saŭ sîrb. náditi, a lipi de, nadeti, a înădi; bg. nadam, rut. náditi). Împreun, leg, lipesc o bucată de alta, maĭ pun o bucată ca să fac maĭ lung: a înădi o haĭnă, un lemn, un drug. Fig. Amplific, scornesc de la mine: a înădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac să prindă gust, să tot vie: a înădi porciĭ la popușoĭ. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: vrăbiile s’aŭ înădit la cireșe. – Se zice și se scrie și înn-. Pe la Bz. și înăjesc. În nord și nădesc.

înăjésc, V. înădesc.