ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri cuiva de cineva sau de ceva = a-i fi (cuiva) lehamite; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei. – V. înăcri.

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) acri; p. ext. a (se) strica, a (se) altera; fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊ Expr. (Refl.) A i se înăcri (cuiva sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – În + acru.

ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei. – V. înăcri.

ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV. Refl. 1. A se face acru, a se acri. Nu vrei lapte pentru micuț?... – Da nu s-o fi înăcrit? CARAGIALE, S. 6. ◊ Tranz. Am înăcrit ciorba cu lămîie. 2. Fig. (Despre oameni) A deveni posac, ursuz, acru. ◊ Expr. A i se înăcri sufletul sau inima (de cineva sau de ceva) = a-i fi lehamite, a se scîrbi, a se sătura (de cineva sau de ceva). Inima i se înăcrise ca o pungă de piele arsă. REBREANU, I. 57. Mi s-a înăcrit sufletul de dînsa! CREANGĂ, A. 92.

ÎNĂCRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăcri.

!înăcrí (a ~) (pop.) (î-nă-cri/în-ă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăcrésc, imperf. 3 sg. înăcreá; conj. prez. 3 să înăcreáscă

!înăcríre (î-nă-cri-/în-ă-) s. f., g.-d. art. înăcrírii

înăcrí vb. (sil. -cri; mf. în-), ind. prez. 3 sg. și pl. înăcrésc, imperf. 3 sg. înăcreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăcreáscă

înăcríre s. f. (sil. -cri-; mf. în-), g.-d. art. înăcrírii

ÎNĂCRÍ vb. 1. v. acri. 2. v. altera.

ÎNĂCRÍRE s. 1. v. acrire. 2. v. alterare.

A se înăcri ≠ a se înveseli, a se învoioșa

A ÎNĂCRÍ ~ésc tranz. A face să se înăcrească. [Sil. în-ă-cri] /în + acru

A SE ÎNĂCRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive (sub influența agenților exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se sătura peste măsură de cineva sau de ceva. /în + acru

înăcrì v. a acri; fig. mi s’a înăcrit sufletul CR. [Lat. INACRESCERE].

înăcrésc, a -í v. tr. (lat. Inacresco, -éscere, a se înăcri). Acresc, fac acru: lămîĭa înăcrește ceaĭu. Fig. Plictisesc, nemulțămesc: vorba asta ĭ-a înăcrit sufletu. V. refl. Mi s’a înăcrit sufletu, îs foarte plictisit, supărat, indispus.

ÎNĂCRI vb. 1. a (se) acri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. a se acri, a se altera, a se descompune, a fermenta, a se impuți, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.)

ÎNĂCRIRE s. 1. acrire, oțetire. (~ vinului.) 2. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, stricare. (~ mîncării.)