Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru înăclăit

ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.
ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.
înăclăí (a ~) (-nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiésc, imperf. 3 sg. înăclăía; conj. prez. 3 să înăclăiáscă
înăclăĭésc, V. năclăĭesc.
năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.

înăclăit dex online | sinonim

înăclăit definitie

Intrare: înăclăi
înăclăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înăclăit
înăclăit participiu