5 definiții pentru înăclăire
ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). –
În +
năclăi. ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). –
În +
năclăi. înăclăí (a ~) (-nă-clă-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înăclăiésc,
imperf. 3
sg. înăclăía;
conj. prez. 3 să înăclăiáscă
înăclăĭésc, V.
năclăĭesc. năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și
înăcl-. înăclăire dex online | sinonim
înăclăire definitie
Intrare: înăclăi
înăclăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a