Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru ├«mputernicire

├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ÔÖŽ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A da sau a prinde putere, a(-╚Öi) reface for╚Ťele, a (se) face mai puternic; a (se) ├«nt─âri. ÔÇô ├Än + puternic.
├ÄMPUTERNIC├ŹRE, ├«mputerniciri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ├«mputernici ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Jur.) Mandat, procur─â. 2. (Rar) ├Änt─ârire, fortificare. ÔÖŽ Intensificare. ÔÇô V. ├«mputernici.
├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ÔÖŽ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A da sau a prinde putere, a(-╚Öi) reface for╚Ťele, a (se) face mai puternic; a (se) ├«nt─âri. ÔÇô ├Än + puternic.
├ÄMPUTERNIC├ŹRE, ├«mputerniciri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ├«mputernici ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Jur.) Mandat, procur─â. 2. (Rar) ├Änt─ârire, fortificare. ÔÖŽ Intensificare. ÔÇô V. ├«mputernici.
├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva, de a exercita anumite atribu╚Ťii; (Jur.) a da mandat. L-a ├«mputernicit s─â ia m─âsurile pe care le crede de cuviin╚Ť─â. 2. (├Änvechit ╚Öi popular) A da puteri (cuiva), a ├«nt─âri; a reface puterile (cuiva). Dar g├«ndul c─â tot chinul ├«i vine din dragostea cu Maranda ├«l f─âcea s─â-i fie ╚Öi mai drag─â ╚Öi-l ├«mputernicea mai mult ├«n r─âbdare. MIRONESCU, S. A. 31. Trebuir─â a mai ╚Öedea pe loc... spre a ├«mputernici oastea muncit─â de drum. B─éLCESCU, O. II 118. ÔŚŐ Refl. S├«nt de p─ârere s─â-i izbim, s─â nu se ├«mputerniceasc─â mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343.
├ÄMPUTERNIC├ŹRE, ├«mputerniciri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mputernici ╚Öi rezultatul ei. 1. Autorizare de a face ceva; (Jur.) mandat, procur─â. Aceasta-i o ├«mputernicire dat─â de dumneata. NEGRUZZI, S. III 160. ÔŚŐ Loc. adv. Din ├«mputernicirea cuiva = fiind ├«mputernicit, ├«ns─ârcinat de cineva. 2. (Rar) ├Änt─ârire, fortificare. Zapis porunci ├«ncetarea n─âv─âlirii ╚Öi ├«mputernicirea o╚Ötilor ├«n metereze, p├«n─â ce vor sosi alte ma╚Öini ├«n locul celor sf─âr├«mate ├«n lupt─â. VISSARION, B. 338. ÔÖŽ Intensificare. Aici, la naturalul prozei se mai adaug─â ├«mputernicirea sentimentului prin ritm ╚Öi muzica rimei. GHEREA, ST. CR. III 381.
├«mputernic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mputernic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mputernice├í; conj. prez. 3 s─â ├«mputernice├ísc─â
├«mputernic├şre s. f., g.-d. art. ├«mputernic├şrii; pl. ├«mputernic├şri
├«mputernic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mputernic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mputernice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mputernice├ísc─â
├«mputernic├şre s. f., g.-d. art. ├«mputernic├şrii; pl. ├«mputernic├şri
├ÄMPUTERNIC├Ź vb. v. autoriza.
├ÄMPUTERNIC├Ź vb. v. fortifica, ├«ndrepta, ├«nfiripa, ├«nt─âri, ├«ntrema, ├«nzdr─âveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
├ÄMPUTERNIC├ŹRE s. 1. v. delega╚Ťie. 2. autoriza╚Ťie, (├«nv.) isprav─â. (I-a dat ~ s─â-l reprezinte.) 3. ├«nvestire, ├«nvestitur─â. (A primit ~.) 4. drept, putere, (├«nv.) t─ârie. (Are ~ deplin─â pentru...)
├ÄMPUTERNIC├ŹRE s. v. fortificare, ├«ndreptare, ├«nfiripare, ├«nt─ârire, ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare.
A se ├«mputernici Ôëá a se mole╚Öi
A ├ÄMPUTERNIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) (persoane) A ├«nvesti cu puteri (pentru a s─âv├ór╚Öi ceva ├«n numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face s─â se ├«mputerniceasc─â; a fortifica. /├«n + puternic
A SE ├ÄMPUTERNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. A deveni mai puternic; a c─âp─âta for╚Ťe fizice ╚Öi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /├«n + puternic
├ÄMPUTERNIC├ŹRE ~i f. 1) v. A ├ÄMPUTERNICI. 2) jur. Act prin care cineva este ├«mputernicit s─â realizeze o ac╚Ťiune. A primit ~ special─â. /v. a ├«mputernici
├«mputernic├Č v. 1. a prinde puteri, a ├«nt─âri; 2. a da puteri depline.
├«mputernicire f. ac╚Ťiunea de a ├«mputernici: 1. restabilire; 2. plenipoten╚Ť─â, mandat.
├«mputernic├ęsc v. tr. Autorizez, da┼ş puter─ş depline. V. refl. Rar. M─â ├«nt─âresc, prind putere.
├«mputernic├şre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se ├«mputernici.
ÎMPUTERNICI vb. a autoriza, a delega, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)
împuternici vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA.
împuternicire s. v. FORTIFICARE. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNTĂRIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. RECONFORTARE. REFACERE. RESTABILIRE. TONIFICARE.
├ÄMPUTERNICIRE s. 1. delega╚Ťie, mandat, procur─â, (├«nv.) procura╚Ťie, vechilet, vechilimea, vechil├«c, (grecism ├«nv.) plirexusiotit─â. (I-a dat o ~ pentru a ridica suma.) 2. autoriza╚Ťie, (├«nv.) isprav─â. (I-a dat ~ s─â-l reprezinte.) 3. ├«nvestire, ├«nvestitur─â. (A primit ~.) 4. drept, putere, (├«nv.) t─ârie. (Are ~ deplin─â pentru...)

împuternicire dex online | sinonim

împuternicire definitie

Intrare: împuternici
împuternici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împuternicire
împuternicire substantiv feminin