Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«mputernici

├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ÔÖŽ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A da sau a prinde putere, a(-╚Öi) reface for╚Ťele, a (se) face mai puternic; a (se) ├«nt─âri. ÔÇô ├Än + puternic.
├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ÔÖŽ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A da sau a prinde putere, a(-╚Öi) reface for╚Ťele, a (se) face mai puternic; a (se) ├«nt─âri. ÔÇô ├Än + puternic.
├ÄMPUTERNIC├Ź, ├«mputernicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva, de a exercita anumite atribu╚Ťii; (Jur.) a da mandat. L-a ├«mputernicit s─â ia m─âsurile pe care le crede de cuviin╚Ť─â. 2. (├Änvechit ╚Öi popular) A da puteri (cuiva), a ├«nt─âri; a reface puterile (cuiva). Dar g├«ndul c─â tot chinul ├«i vine din dragostea cu Maranda ├«l f─âcea s─â-i fie ╚Öi mai drag─â ╚Öi-l ├«mputernicea mai mult ├«n r─âbdare. MIRONESCU, S. A. 31. Trebuir─â a mai ╚Öedea pe loc... spre a ├«mputernici oastea muncit─â de drum. B─éLCESCU, O. II 118. ÔŚŐ Refl. S├«nt de p─ârere s─â-i izbim, s─â nu se ├«mputerniceasc─â mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343.
├«mputernic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mputernic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mputernice├í; conj. prez. 3 s─â ├«mputernice├ísc─â
├«mputernic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mputernic├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mputernice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mputernice├ísc─â
├ÄMPUTERNIC├Ź vb. v. autoriza.
├ÄMPUTERNIC├Ź vb. v. fortifica, ├«ndrepta, ├«nfiripa, ├«nt─âri, ├«ntrema, ├«nzdr─âveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
A se ├«mputernici Ôëá a se mole╚Öi
A ├ÄMPUTERNIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) (persoane) A ├«nvesti cu puteri (pentru a s─âv├ór╚Öi ceva ├«n numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face s─â se ├«mputerniceasc─â; a fortifica. /├«n + puternic
A SE ├ÄMPUTERNIC├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. A deveni mai puternic; a c─âp─âta for╚Ťe fizice ╚Öi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /├«n + puternic
├«mputernic├Č v. 1. a prinde puteri, a ├«nt─âri; 2. a da puteri depline.
├«mputernic├ęsc v. tr. Autorizez, da┼ş puter─ş depline. V. refl. Rar. M─â ├«nt─âresc, prind putere.
ÎMPUTERNICI vb. a autoriza, a delega, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)
împuternici vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA.

împuternici dex online | sinonim

împuternici definitie

Intrare: împuternici
împuternici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a