2 definiții pentru împuterit
împuterí, împuterésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări. împuterésc și
-éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și
puteresc. împuterit dex online | sinonim
împuterit definitie
Intrare: împuteri
împuteri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a