Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru ├«mputa

IMPUT├ü, imp├║t, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) 1. A repro╚Öa cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite. I-a imputat cochet─âria ca o crim─â. REBREANU, R. I 174. ÔŚŐ Refl. impers. Dac─â cumva ni s-ar imputa c─â aceste considera╚Ťiuni s├«nt prea mult abstracte ╚Öi ni s-ar cere ca... s─â ne l─âs─âm pe t─âr├«muri mai practice. ODOBESCU, S. III 330. 2. A face pe cineva r─âspunz─âtor de o pagub─â ivit─â ├«n cadrul func╚Ťiei pe care o de╚Ťine, a trage la r─âspundere, a obliga la desp─âgubiri. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi popular) ├«mputa (RETEGANUL, P. IV 71, PANN, P. V. II 64) vb. I.
ÎMPUTÁ vb. I v. imputa.
ÎMPUTÁ vb. I. v. imputa.
1) ├«mp├║t, a -├í v. intr. (lat. imputo, -├íre. V. imput). Vech─ş. Mustru, repro╚Öez: Iisus ├«mputa ora╚Öelor. Vidin. Regret ce-am d─âruit: ├«m─ş ├«mput. V. refl. M─â cert, m─â c─şorov─â─şesc: n─ârodul se ├«mputa cu Mo─şsi.

împuta dex online | sinonim

împuta definitie

Intrare: împuta
împuta verb grupa I conjugarea I