Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru ├«mput─âciune

├ÄMPUT─éCI├ÜNE, ├«mput─âciuni, s. f. (├Änvechit) Imputare, mustrare, ocar─â, dojan─â. Fum de ru╚Öine ╚Öi de ├«mput─âciune vecinilor no╚Ötri. ODOBESCU, S. I 431. ÔŚŐ Ne├«n╚Ťelegere, diferend. Mihai-vod─â, av├«nd oarecare ├«mput─âciune cu capii trupelor ajutoare... ├«i trimise ├«napoi prin╚Ťului Transilvaniei. B─éLCESCU, O. II 45.
├ÄMPUT─éCI├ÜNE s. v. admonestare, ceart─â, certare, dojan─â, dojenire, imputare, moral─â, mustrare, observa╚Ťie, repro╚Ö.
├«mput─âc─ş├║ne f. (d. ├«mput 1 sa┼ş lat. imput├ítio, -├│nis). Vech─ş. Mustrare, repro╚Ö. Ceart─â, ne├«n╚Ťelegere (─Čorga, Ist. Arm Rom. 1, 370).
├«mput─âciune s. v. ADMONESTARE. CEART─é. CERTARE. DOJAN─é. DOJENIRE. IMPUTARE. MORAL─é. MUSTRARE. OBSERVA╚ÜIE. REPRO╚ś.

împutăciune dex online | sinonim

împutăciune definitie

Intrare: împutăciune
împutăciune