Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ├«mpungere

├ÄMP├ÜNGE, ├«mp├║ng, vb. III. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«n╚Ťepa. ÔÖŽ Tranz. A ├«mboldi un animal. ÔÖŽ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. ├«mpunsei, part. ├«mpuns] ÔÇô Lat. impungere.
├ÄMP├ÜNGERE, ├«mpungeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpunge ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Ťepare. ÔÇô V. ├«mpunge.
├ÄMP├ÜNGE, ├«mp├║ng, vb. III. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«n╚Ťepa. ÔÖŽ Tranz. A ├«mboldi un animal. ÔÖŽ Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. 2. Tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. ├«mpunsei, part. ├«mpuns] ÔÇô Lat. impungere.
├ÄMP├ÜNGERE, ├«mpungeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mpunge ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Ťepare. ÔÇô V. ├«mpunge.
├ÄMP├ÜNGE, ├«mp├║ng, vb. III. 1. Tranz. (Cu determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗, ar─ât├«nd instrumentul) A ├«nfige (├«n ceva) un obiect cu v├«rf ascu╚Ťit. V. str─âpunge. Tu vezi cum plou─â, cu picurii mici, ├«n g├«rl─â? Parc─â ar ├«mpunge luciul apei cu ace puse unul l├«ng─â altul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 44. ╚ś─âzi bini╚Öor, nebunule, c─â, z─âu, te-mpung cu acu. ALECSANDRI, T. I 337. ÔŚŐ Fig. Co╚Öuri de fabrici... ├«mpung cerul cu fumul lor negru. STANCU, U.R.S.S. 159. C├«nd au ap─ârut pe creasta dealului c─âl─âre╚Ťii t─âtari, ├«mpung├«nd cerul cu suli╚Ťele, nimene n-ar fi putut b─ânui c─â ├«n vale ar sta cre╚Ötini, tupila╚Ťi ├«n ascunzi╚Öuri. SADOVEANU, F. J. 285. ÔŚŐ (Instrumentui devine complement direct) Pe sub norii vine╚Ťi, razele ├«mpungeau s─âge╚Ťi sfioase, care risipeau negurile departe, ├«n vale deasupra apelor. C. PETRESCU, S. 169. (Instrumentul devine subiect) Acul ├«mpunge p├«nza. ÔŚŐ (Poetic) ├Ämpung ╚Ť─âr├óna col╚Ťi m─ârun╚Ťi de via╚Ť─â Ce-au ├«nceput puzderii s─â r─âsar─â. D. BOTEZ, F. S. 84. ÔÖŽ A ├«mboldi, a stimula cu ajutorul unui obiect ascu╚Ťit. Un b─âie╚Ťandru ├«mpungea din c├«nd ├«n c├«nd boii pe l├«ng─â coad─â cu cap─âtul b─â╚Ťului. DUMITRIU, B. F. 98. ╚śi-i puser─â pe fug─â, ├«mpung├«ndu-i din urm─â cu v├«rful be╚Ťelor. PAS, Z. IV 98. ÔÖŽ Refl. A-╚Öi ├«nfige (mai ales f─âr─â voie) un obiect ascu╚Ťit ├«ntr-o parte a corpului; a se ├«n╚Ťepa. S-a ├«mpuns la deget. ÔÖŽ Intranz. A ├«mpinge, a da (├«n ceva). Pisicu╚Ťa, de alt─â parte, nedumerit─â asupra g─âl─âgiei ce se f─âcea ├«nd─âr─âtul s─âu, ├«ntorcea capul din c├«nd ├«n c├«nd ╚Öi ├«mpungea cu botul ├«n desagi. HOGA╚ś, M. N. 154. 2. Tranz. (Despre animale cu coarne) A lovi cu coarnele. S─â te ajung─â C├«te rele pierz─âtoare, S─â te bat─â ploi ╚Öi soare, S─â te-mpung─â Vaci ╚Öi boi. CO╚śBUC, P. I 204. ÔŚŐ Absol. Numai de coarne s├«nt vrednic, s─â ├«mpung ca vitele. RETEGANUL, P. II 77. Dobitoc ce voi a-mpunge m─â vor socoti pre mine. NEGRUZZI, S. II 290. 3. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. Pe drum, b─âiatul a cercat ├«n c├«teva r├«nduri s─â ├«mpung─â pe tovar─â╚Öul lui, doar l-o face s─â r─âsufle ceva. Dar plotonierul t─âcea, cu must─â╚Ťile pleo╚Ötite. SADOVEANU, M. C. 38. Ori nu ╚Ötii ce secret am eu, care m─â roade de mult, ori ╚Ötii ╚Öi m─â ├«mpungi f─âr─â mil─â. id. P. M. 61. Mo╚Öneagul s-au cam sim╚Ťit ├«mpuns de vorbele babei. SBIERA, P. 274. Cu ast─â vorb─â ├«l ├«mpunse. PANN, P. V. I 8. 4. Intranz. (Mold., ├«n expr.) A o ├«mpunge la (sau de) fug─â = a o lua la fug─â, a o ╚Öterge, a o tuli. Calul sp─âim├«ntat al urm─âritului o ├«mpungea la fug─â nebun─â, t├«r├«ndu-╚Öi st─âp├«nul c─âzut ╚Öi aninat numai ├«n scar─â. SADOVEANU, O. I 156. C├«nele se sim╚Ťi foarte fericit s-o poat─â ├«mpunge de fug─â ╚Öi s─â se ascund─â, schiol─âl─âind, dup─â picioarele lungi ale st─âp├«nului s─âu. HOGA╚ś, M. N. 187. ├Ä╚Öi lu─â ╚Ölicul ╚Öi o ├«mpunse de fug─â pe u╚Ö─â. NEGRUZZI, S. I 13. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«mpunsei, part. ├«mpuns.
├ÄMP├ÜNGERE, ├«mpungeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mpunge ╚Öi rezultatul ei; ├«n╚Ťepare, ├«n╚Ťep─âtur─â. Despre╚Ťuind a lancei ├«mpungeri uciga╚Öe, Pe-ai lor mor╚Ťi vror s─â moar─â ca ni╚Öte bravi osta╚Öi. NEGRUZZI, S. II 83.
├«mp├║nge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp├║ng, 1 pl. ├«mp├║ngem, perf. s. 1 sg. ├«mpuns├ęi, 1 pl. ├«mp├║nser─âm; part. ├«mp├║ns
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
├«mp├║nge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mp├║ng, 1 pl. ├«mp├║ngem, perf. s. 1 sg. ├«mpuns├ęi, 1 pl. ├«mp├║nser─âm; part. ├«mp├║ns
împúngere s. f., g.-d. art. împúngerii; pl. împúngeri
├ÄMP├ÜNGE vb. 1. (├«nv.) a punge. (O vac─â, un bou care ~.) 2. v. ├«n╚Ťepa. *3. v. at├şnge.
ÎMPÚNGE vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.
├ÄMP├ÜNGERE s. v. ├«n╚Ťepare.
├«mp├║nge (├«mp├║ng, ├«mp├║ns), vb. ÔÇô 1. A ├«n╚Ťepa. ÔÇô 2. A lovi cu coarnele. ÔÇô 3. A ├«mboldi, a stimula, a a╚Ť├«╚Ťa. ÔÇô Var. (rar─â) punge. Mr. pung, pundziri. Lat. pung─Ľre (Pu╚Öcariu 795; Candrea-Dens., 1470; REW 6850; DAR), cf. it. pungere, prov. ponher, fr. poindre, sp., port. pungir. ÔÇô Der. impung─âtur─â (var. ├«mpuns─âtur─â, ├«mpunsur─â, punsur─â, ├«mpunsoare), s. f. (├«n╚Ťep─âtur─â, junghi); ├«mpung─âtor, adj. (care ├«mpunge); (├«m)pungaci, adj. (care love╚Öte cu coarnele); ├«mpung─âli, vb. (a coase prost), cu suf. expresiv -li; ├«mpung─âleal─â, s. f. (cus─âtur─â prost f─âcut─â); str─âpunge, vb. (a trece dintr-o parte ├«ntr-alta, a p─âtrunde), cu pref. str─â-, a c─ârui comp. poate fi ╚Öi romanic─â, cf. trent. straponzer, friul. straponzi; str─âpung─âtor, adj. (p─âtrunz─âtor, cu v├«rful ascu╚Ťit).
A ├ÄMP├ÜNGE ├«mp├║ng tranz. 1) (fiin╚Ťe sau p─âr╚Ťi ale corpului lor) A supune unei senza╚Ťii de durere fizic─â, ├«nfig├ónd un obiect ascu╚Ťit; a ├«nghimpa; a ├«n╚Ťepa. 2) (despre vite cornute) A lovi cu coarnele. 3) fig. A ataca r─âut─âcios cu ironii sau vorbe ustur─âtoare; a ├«nghimpa; a ├«n╚Ťepa; a mu╚Öca. /<lat. impungere
A SE ÎMPÚNGE mă împúng intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /<lat. impungere
├«mpunge v. 1. a ├«n╚Ťepa: a o ├«mpunge pe fug─â, a porni ├«n fuga mare; 2. fig. a ofensa cu vorba. [Lat. PUNGERE].
├«mp├║ng, -p├║ns, a -p├║nge v. tr. (lat. p├║ngere, punctum, a ├«mpunge; it. p├║ngere ╚Öi p├║gnere, pv. ponher, fr. poindre, sp. pg. pungir. V. str─âpung, punct). Fac s─â intre v├«rfu: a ├«mpunge p├«nza cu acu, p├«nea cu cu╚Ťitu, un du╚Öman cu lancea, cu sabia. Fig. Pi╚Öc, atac cu vorba: a o ├«mpunge la fug─â, a ├«mpunge fuga, a o ├«mp─âna la fug─â, a porni ├«n fuga mare. V. ├«n╚Ťep, ├«nghimp.
împunge vb. v. IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI.
├ÄMPUNGE vb. 1. (├«nv.) a punge. (O vac─â, un bou care ~.) 2. a (se) ├«n╚Ťepa, (pop.) a (se) ├«nghimpa, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) punge. (S-a ~ ├«n spini.) 3.* (fig.) a atinge, a ├«n╚Ťepa, a pi╚Öca, a ╚Öfichiui. (├Äl ~ cu vorba.)
├ÄMPUNGERE s. ├«n╚Ťepare. (~ cuiva cu acul.)
a ├«mpunge cu cornuÔÇÖ expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual cu o femeie.

împungere dex online | sinonim

împungere definitie

Intrare: împunge
împunge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: împungere
împungere substantiv feminin