ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar, mai ales despre începători) A coase încet, migălos, fără dibăcie, (uneori) rău.

ÎMPUNGĂLÍ, împungălesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A coase încet, fără dibăcie. – Din împung (prez. ind. al lui împunge).

împungălésc v. tr. (d. împung). Împung mult și des cu acu, cos: femeĭa împungălea pînza.

ÎMPUNGĂLÍRE s. f. v. împungăli. [DLRM]