Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«mpuia

├ÄMPUI├ü, ├«mpuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; ├«n expr.) A ├«mpuia capul (sau urechile) cuiva = a face s─â intre ├«n mintea cuiva o idee, insist├ónd asupra ei; a ame╚Ťi pe cineva cu vorb─âria. [Pr.: -pu-ia. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (reg.) ├«mpui] ÔÇô ├Än + pui.
├ÄMPUI├ü, ├«mpuiez, vb. I. Tranz. (├«n expr.) A ├«mpuia capul (sau urechile) cuiva = a face s─â intre ├«n mintea cuiva o idee, insist├ónd asupra ei; a ame╚Ťi pe cineva cu vorb─âria. [Pr.: -pu-ia. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (reg.) ├«mp├║i] ÔÇô ├Än + pui.
├ÄMPUI├ü, ├«mpuiez, vb. I. Tranz. (├Än expr.) A ├«mpuia capul (sau urechile cuiva) = a repeta ceva ├«n chip insistent ╚Öi obositor sau nepl─âcut pentru cel care ascult─â; a bate (cuiva) capul, a asurzi, a ame╚Ťi. Mai ie╚Öi╚Ťi afar─â, c─â ne-a╚Ťi ├«mpuiat urechile, necura╚Ťilor. STANCU, D. 13. Zvonurile astea le ├«mpuiar─â urechile. DELAVRANCEA, H. T. 149. Haide, nu ne mai ├«mpuia capul! car─â-te, c├«t e cu cinste, c─â-╚Ťi mai lungesc urechile o toan─â! CARAGIALE, S. 54. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«mp├║i (DUMITRIU, N. 280, GHICA, S. 656).
!├«mpui├í (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 ├«mp├║ie/├«mpui├íz─â, 1 pl. ├«mpui├ęm; conj. prez. 3 s─â ├«mp├║ie/s─â ├«mpui├ęze; ger. ├«mpu├şnd
├«mpui├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpui├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpui├íz─â, 1 pl. ├«mpui├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpui├ęze; ger. ├«mpu├şnd
├ÄMPUI├ü vb. v. ├«nmul╚Ťi, reproduce.
A ├ÄMPUI├ü ~i├ęz tranz.: ~ capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ame╚Ťi pe cineva cu vorb─âria. /├«n +pui
├«mpui├í pers. 3 sg. ├«mpui├íz─â, vb. I (pop.) 1. (despre animale ╚Öi p─âs─âri) a face ou─â, a se ├«nmul╚Ťi. 2. (despre bube) a se ├«ntinde. 3. (despre g├ónduri, dragoste) a ├«ncol╚Ťi, a se ├«ncuiba. 4. (cu referire la urechile ╚Öi capul omului) a asurzi, a bate capul, a ame╚Ťi, a n─âuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a ├«mpodobi, a ├«mpestri╚Ťa.
├«mpui├á v. 1. a face pui; 2. a se ├«nmul╚Ťi; 3. a umplea, a ame╚Ťi: a ├«mpuia urechile, capul.
├«mpu─ş├ęz v. tr. (d. pu─ş. V. pu─şez). Umplu cu pu─ş, cu o┼ş─â (ca regina albinelor alveolele). Fig. (d. pu─ş, ├«nfloritur─â pe p├«nz─â). Umplu, ├«mp─ânez: a ├«mpu─şa capu cu─şva cu palavre, cu bocete.
împuia vb. v. ÎNMULȚI. REPRODUCE.

împuia dex online | sinonim

împuia definitie

Intrare: împuia (1 împui)
împuia 1 împui verb grupa I conjugarea I
Intrare: împuia (1 împuiez)
împuia 1 împuiez verb grupa I conjugarea a II-a