Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru împuțit

ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți.
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți.
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – V. împuți.
ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) A căpăta miros rău din cauza alterării, a intra în putrefacție. ♦ Tranz. A face ca ceva să pută. – Prez. ind. și: împuțesc (ȘEZ. V 36).
ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, adj. 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urît, fiind alterat. Scapă-mă de bubele astea uricioase și împuțite. ISPIRESCU, L. 387. Carnea... din pricina căldurii au găsit-o împuțită. DRĂGHICI, R. 84. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Peiorativ; despre persoane) Foarte leneș, trîndav, puturos.
împuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 să împútă
împuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împútă
ÎMPUȚÍ vb. 1. v. altera. 2. v. cloci.
ÎMPUȚÍT adj. 1. v. alterat. 2. v. clocit. 3. v. neplăcut. 4. v. viciat.
ÎMPUȚÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
A ÎMPUȚÍ împút tranz. (spații, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puți
A SE ÎMPUȚÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanțe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puți
ÎMPUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPUȚI și A SE ÎMPUȚI. 2) fig. Căruia nu-i place să muncească; leneș; trândav; puturos. /v. a împuți
împuțì v. 1. a umplea cu putoare; 2. a se strica, a căpăta miros rău. [Lat PUTESCERE].
2) împút și împuțésc, a v. tr. (lat. putesco, -éscere. V. put). Umplu de putoare. V. refl. Mă umplu de putoare, mă stric, mă descompun: cadavrele se împut la căldură. – Și împuț (vest).
împuțésc, V. împut.
ÎMPUȚI vb. 1. a se acri, a se altera, a se descompune, a se fermenta, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. a se cloci, (prin Mold. și Bucov.) a se bîhli. (Apa s-a ~.)
împuțit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.
ÎMPUȚIT adj. 1. acrit, acru, alterat, descompus, fermentat, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 2. clocit, răsuflat, stătut, trezit, (reg.) mocnit, zăcut, (prin Mold.) băhnit, (prin Mold. și Bucov.) bîhlit. (Apă ~.) 3. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 4. infect, puturos, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.)
împuțit, -ă împuțiți, -te adj. (peior.d. oameni) 1. murdar, neîngrijit 2. leneș, trândav 3. odios, dezgustător, respingător
peștele de la cap se împute prov. (pop.) într-o comunitate / societate corupția începe de la nivel înalt.

împuțit dex online | sinonim

împuțit definitie

Intrare: împuți (1 împut)
împuți 1 împut verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: împuți (1 împuțesc)
împuți 1 împuțesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împuțit
împuțit adjectiv