Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru împuțina

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză
ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)
A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori
A împuțina ≠ a spori
A se împuțina ≠ a se înmulți
A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin
A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at.A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin
împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.
împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.
ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

împuțina dex online | sinonim

împuțina definitie

Intrare: împuțina
împuțina verb grupa I conjugarea a II-a