Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru împușcătură

ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură.
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură.
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomotul produs de explozia încărcăturii în țeava unei arme de foc, descărcătură, pocnet de pușcă. Împușcăturile răsunau seci și mărunte. DUMITRIU, N. 141. Ne uitam cu toții spre muchia cea de deal de după care venea blăstămata de împușcătură. MIRONESCU, S. A. 119. 2. Serie de găuri în peretele unei mine, umplute cu încărcătură explozivă și făcute să explodeze deodată. – Variantă: pușcătúră (SADOVEANU, O. L. 99) s. f.
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
împușcătúră s. f., g.-d. art. împușcătúrii; pl. împușcătúri
ÎMPUȘCĂTÚRĂ s. descărcătură, foc, (înv.) pușcătură. (S-a auzit o ~.)
ÎMPUȘCĂTÚRĂ ~i f. 1) Descărcare a unei arme de foc; descărcătură. 2) Zgomot produs de o asemenea descărcare. /a împușca + suf. ~ătură
împușcătură f. lovitură de pușcă.
împușcătúră f., pl. ĭ. Pocnitură de pușcă: se auzeaŭ împușcăturile. Distanță cît bate o pușcă: treĭ împușcăturĭ eraŭ pînă la mal. – Și pușcătúră (nord).
ÎMPUȘCĂTU s. descărcătură, foc, (înv.) pușcătură. (S-a auzit o ~.)

împușcătură dex online | sinonim

împușcătură definitie

Intrare: împușcătură
împușcătură substantiv feminin