Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«mprumutat

├ÄMPRUMUT├ü, ├«mprum├║t, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmeaz─â s─â fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. ÔÇô Lat. *impromutare sau din ├«mprumut.
├ÄMPRUMUT├üT, -─é, ├«mprumuta╚Ťi, -te, adj. Care este luat sau dat cu ├«mprumut. ÔÖŽ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din alt─â limb─â sau de la alt popor. ÔÖŽ Imitat. ÔÇô V. ├«mprumuta.
├ÄMPRUMUT├ü, ├«mprum├║t, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmeaz─â s─â fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. ÔÇô Lat. *impromutare sau din ├«mprumut.
├ÄMPRUMUT├üT, -─é, ├«mprumuta╚Ťi, -te, adj. Care este luat sau dat cu ├«mprumut. ÔÖŽ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din alt─â limb─â sau de la alt popor. ÔÖŽ Imitat. ÔÇô V. ├«mprumuta.
├ÄMPRUMUT├ü, ├«mprum├║t, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement ├«n cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii ├«n anumite condi╚Ťii. Prietenii de la Bude╚Öti ├«i ├«mprumutaser─â bani cu cam─ât─â. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau dou─â-trei zile... ╚Öi se trezea la u╚Öa ei cu D─ânil─â cumnat─â-s─âu cer├«nd s─â-i ├«mprumute carul. CREANG─é, P. 38. ÔŚŐ Fig. Vorbea m─âsurat ╚Öi rar, ├«mprumut├«nd spuselor c├«t de ne├«nsemnate fermecul (= farmecul) glasului s─âu grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. ┬źde la┬╗) A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii ├«n anumite condi╚Ťii. Am ├«mprumutat bani de la un prieten. ÔŚŐ Refl. (Popular, construit cu prep. ┬źla┬╗) Bolta aceasta era p─âzit─â de o umbr─â... ╚Öi s-a ├«mprumutat la umbr─â cu c├«teva parale. ╚śEZ. I 287. ÔÖŽ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem g─âsi ╚Öi la noi subiecte de scris, f─âr─â s─â avem pentru aceasta trebuin╚Ť─â s─â ne ├«mprumut─âm de la alte na╚Ťii. KOG─éLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dac─â s-a ├«mprumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.
├ÄMPRUMUT├üT, -─é, ├«mprumuta╚Ťi, -te, adj. (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Luat de la altul sau din alt─â parte, imitat. Cuv├«ntul ├«mprumutat se ├«ncet─â╚Ťene╚Öte ├«n structura limbii de adop╚Ťie, ├«nc├«t cu timpul numai lingvi╚Ötii ├«i mai recunosc originea. MACREA, F. 18. Acele ziceri s├«nt sau rom├«ne╚Öti, uitate, sau ├«mprumutate. NEGRUZZI, S. I 257.
împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă
împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. și pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumúte
├ÄMPRUMUT├ü vb. 1. v. credita. 2. a da, (├«nv. ╚Öi reg.) a prumuta, (├«nv.) a aprumuta, a scump─âra. (C├ót vrei s─â-╚Ťi ~?) 3. a se ├«ndatora, a lua, (├«nv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sum─â mic─â.)
A ├ÄMPRUMUT├ü ├«mprum├║t tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condi╚Ťia restituirii). C├ót vrei s─â-╚Ťi ├«mprumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condi╚Ťia restituirii). ~ o sum─â mic─â. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua ╚Öi a adopta de alte popoare; a importa. ~ o tem─â folcloric─â. /Din ├«mprumut
├«mprumut├á v. 1. a da cu condi╚Ťiunea de a ├«napoia: a ├«mprumuta bani; 2. a cere cu ├«mprumut; 3. a lua dela, a trage din: florile ├«mprumut─â dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].
├ÄMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (├«nv. ╚Öi reg.) a prumuta, (├«nv.) a aprumuta, a scump─âra. (C├«t vrei s─â-╚Ťi ~?) 3. a se ├«ndatora, a lua, (├«nv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sum─â mic─â.)
├ÄMPRUMUT├üT, -─é adj. (< ├«mprumut├í < ├«mprumut + suf. -a): ├«n sintagmele adjectiv ├«mprumutat, adverb ├«mprumutat, conjunc╚Ťie ├«mprumutat─â, cuv├ónt ├«mprumutat, form─â ├«mprumutat─â, interjec╚Ťie ├«mprumutat─â, numeral ├«mprumutat, parte de vorbire ├«mprumutat─â, prepozi╚Ťie ├«mprumutat─â, substantiv ├«mprumutat ╚Öi verb ├«mprumutat (v.).

împrumutat dex online | sinonim

împrumutat definitie

Intrare: împrumuta
împrumuta verb grupa I conjugarea I
Intrare: împrumutat
împrumutat adjectiv