ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTÁRE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTÁRE s. f. Acțiunea de a împrumuta și rezultatul ei. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement în cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. ◊ Fig. Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Am împrumutat bani de la un prieten. ◊ Refl. (Popular, construit cu prep. «la») Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.

ÎMPRUMUTÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a împrumuta; împrumut. Avea bănișori dați cu împrumutare. SLAVICI, O. I 218. Artele... fac împrumutări norocite de la măiestrii cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. II 107.

împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă

împrumutáre s. f., g.-d. art. împrumutắrii

împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. și pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumúte

împrumutáre s. f., g.-d. art. împrumutărtii

ÎMPRUMUTÁ vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTÁRE s. v. creditare.

A ÎMPRUMUTÁ împrumút tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut

împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].

ÎMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTARE s. (FIN.) creditare. (~ cuiva cu suma de...)