Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«mprotivitor

├ÄMPOTRIVIT├ôR, -O├üRE, ├«mpotrivitori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (├Änv.) (Persoan─â) care se opune, care este ├«mpotriv─â; p. ext. du╚Öman. [Var.: ├«mprotivit├│r, -o├íre s. m. ╚Öi f., adj.] ÔÇô ├Ämpotrivi + suf. -tor.
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor.
├ÄMPOTRIVIT├ôR, -O├üRE, ├«mpotrivitori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (├Änv.) (Persoan─â) care se opune, care este ├«mpotriv─â; p. ext. du╚Öman. [Var.: ├«mprotivit├│r, -o├íre s. m. ╚Öi f., adj.] ÔÇô ├Ämpotrivi + suf. -tor.
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f., adj. v. împotrivitor.
├ÄMPOTRIVIT├ôR, -O├üRE, ├«mpotrivitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (├Änvechit) Persoan─â care se opune, adversar. (Atestat ├«n forma ├«mprotivitor) Adev─ârul era v─âzut ╚Öi pip─âit ╚Öi ├«mprotivitorii ├«nvin╚Öi ╚Öi ru╚Öina╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 267. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ├«mprotivit├│r, -o├íre s. m. ╚Öi f.
ÎMPROTIVITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. împotrivitor.
împotrivitór (rar) (-po-tri-) adj. m., s. m., pl. împotrivitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. împotrivitoáre
împotrivitór s. m., adj. m. (sil. -tri-) pl. împotrivitóri; f. sg. împotrivitoáre, g.-d. art. împotrivitoárei, pl. împotrivitoáre
ÎMPOTRIVITÓR s. v. adversar, concurent, rival.
împotrivitor s. v. ADVERSAR. CONCURENT. RIVAL.

împrotivitor dex online | sinonim

împrotivitor definitie

Intrare: împotrivitor (adj.)
împotrivitor adjectiv
  • silabisire: -tri-
împrotivitor adjectiv
Intrare: împotrivitor (s.m.)
împotrivitor substantiv masculin
  • silabisire: -tri-
împrotivitor substantiv masculin