Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«mprosp─âtare

├ÄMPROSP─éT├ü, ├«mprosp─âtez, vb. I. 1. Tranz. A face s─â fie din nou proasp─ât, prin schimbare, prin ├«nlocuire. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) re├«nnoi. ÔÖŽ A (se) ├«nviora. ÔÇô ├Än + proasp─ât.
├ÄMPROSP─éT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mprosp─âta ╚Öi rezultatul ei; ├«nnoire, ├«nviorare. ÔÇô V. ├«mprosp─âta.
├ÄMPROSP─éT├ü, ├«mprosp─âtez, vb. I. 1. Tranz. A face s─â fie din nou proasp─ât, prin schimbare, prin ├«nlocuire. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) re├«nnoi. ÔÖŽ A (se) ├«nviora. ÔÇô ├Än + proasp─ât.
├ÄMPROSP─éT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mprosp─âta ╚Öi rezultatul ei; ├«nnoire, ├«nviorare. ÔÇô V. ├«mprosp─âta.
├ÄMPROSP─éT├ü, ├«mprosp─âtez, vb. I. Tranz. A re├«nnoi, a ├«nviora. S─â ├«mprosp─ât─âm ghiolul, ╚Öi truda n-ar fi zadarnic─â. DAVIDOGLU, O. 30. Badea Vasile ╚Öi caii ├«╚Öi ├«mprosp─âtaser─â for╚Ťele. IBR─éILEANU, A. 127. ÔŚŐ Refl. Aerul se ├«mprosp─âtase.
├ÄMPROSP─éT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mprosp─âta ╚Öi rezultatul ei; ├«nviorare.
împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii
├«mprosp─ât├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mprosp─ât├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mprosp─âte├íz─â
împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătării
ÎMPROSPĂTÁ vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. v. înviora.
ÎMPROSPĂTÁRE s. 1. primenire, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) 2. reînnoire. (~ apei din vas.) 3. v. înviorare.
A ├ÄMPROSP─éT├ü ~├ęz tranz. A face s─â devin─â proasp─ât. ~ aerul din camer─â. [Sil. ├«m-pros-] /├«n + proasp─ât
împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte.
├«mprosp─ât├ęz v. tr. Fac proasp─ât, schimb: a ├«mprosp─âta apa ├«ntrÔÇÖun vas. ├Änt─âresc, odihnesc: a ├«mprosp─âta puterile. Fig. Aduc ─şar aminte: ├«m─ş ├«mprosp─âtez ├«n minte o lec╚Ťiune.
*re├«mprosp─ât├ęz v. tr. (re- ╚Öi ├«mprosp─âtez). Gre╚Öit ├«ld. ├«mprosp─âtez.
ÎMPROSPĂTA vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. a (se) înviora. (Florile s-au ~.)
ÎMPROSPĂTARE s. 1. primenire, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) 2. reînnoire. (~ apei din vas.) 3. înviorare. (~ florilor.)

împrospătare dex online | sinonim

împrospătare definitie

Intrare: împrospăta
împrospăta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împrospătare
împrospătare substantiv feminin