Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«mpropriet─ârire

├ÄMPROPRIET─éR├Ź, ├«mpropriet─âresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de cas─â, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô ├Än + proprietar.
├ÄMPROPRIET─éR├ŹRE, ├«mpropriet─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mpropriet─âri ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô V. ├«mpropriet─âri.
├ÄMPROPRIET─éR├Ź, ├«mpropriet─âresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuin╚Ťe. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô ├Än + proprietar.
├ÄMPROPRIET─éR├ŹRE, ├«mpropriet─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mpropriet─âri ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] ÔÇô V. ├«mpropriet─âri.
├ÄMPROPRIET─éR├Ź, ├«mpropriet─âresc, vb. IV. Tranz. A atribui cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren. O mic─â parte a ╚Ť─âr─ânimii rom├«ne ╚Öi maghiare... fusese ├«mpropriet─ârit─â la 1864. IST. R.P.R. 436. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pri-e-.
├ÄMPROPRIET─éR├ŹRE, ├«mpropriet─âriri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mpropriet─âri ╚Öi rezultatul ei. Dup─â ├«mpropriet─ârirea de la 1864, plug─ârimea s-a tot ├«nmul╚Ťit ╚Öi p─âm├«ntul de lucru s-a tot ├«ngustat. SADOVEANU, E. 27. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pri-e-.
├«mpropriet─âr├ş (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mpropriet─âr├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mpropriet─âre├í; conj. prez. 3 s─â ├«mpropriet─âre├ísc─â
├«mpropriet─âr├şre (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. ├«mpropriet─âr├şrii; pl. ├«mpropriet─âr├şri
├«mpropriet─âr├ş vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mpropriet─âr├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mpropriet─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpropriet─âre├ísc─â
├«mpropriet─âr├şre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. ├«mpropriet─âr├şrii; pl. ├«mpropriet─âr├şri
A ├«mpropriet─âri Ôëá a despropriet─âri, a expropria
├Ämpropriet─ârire Ôëá expropiere
├ÄMPROPRIET─éR├Ź vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar].
├ÄMPROPRIET─éR├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ├«mpropriet─âri. [Pron. -pri-e-. / < ├«mpropriet─âri].
├ÄMPROPRIET─éR├Ź vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< ├«n- + proprietar)
A ├ÄMPROPRIET─éR├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A ├«nzestra cu o proprietate; a face s─â devin─â proprietar. ~ ╚Ť─âranii cu p─âm├ónt. [Sil. ├«m-pro-pri-e-] /├«n + proprietar
├«mpropriet─âr├ş v. a face proprietar: ╚Ť─âranii au fost ├«mpropriet─âri╚Ťi ├«nt├ói prin legea din 1864.
├«mpropriet─âr├ęsc v. tr. Fac proprietar: ╚Ť─ârani─ş a┼ş fost ├«mpropriet─âri╚Ť─ş pin legea de la 1864 ╚Ö. a.
împroprietări, împroprietăresc v. t. v. împodobi.

împroprietărire dex online | sinonim

împroprietărire definitie

Intrare: împroprietări
împroprietări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri-e-
Intrare: împroprietărire
împroprietărire substantiv feminin
  • silabisire: -pri-e-