Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru împrimăvărare

ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară.
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. impers. A se face primăvară. – În + primăvară.
ÎMPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 împrimăvărează, vb. I. Refl. A se face primăvară. [Balaurul] au pus pe om lîngă un lac mare, iar el s-a cufundat acolo în apă, pentru că încă nu se împrimăvărase cumsecade. SBIERA, P. 311.
!împrimăvărá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împrimăvăreáză
împrimăvărá vb., ind. prez. 3 sg. împrimăvăreáză
ÎMPRIMĂVĂRÁ vb. v. desprimăvăra.
A SE ÎMPRIMĂVĂRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE DESPRIMĂVĂRA. /în + primăvară
împrimăvărà v. a se face primăvară.
împrimăvăréz, V. desprimăvărez.
ÎMPRIMĂVĂRA vb. a se desprimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)
împrimăvărá, vb. refl. – A se face primăvară. – Din în- + primăvară (< lat. primavera) (DEX, MDA).

împrimăvărare dex online | sinonim

împrimăvărare definitie

Intrare: împrimăvăra
împrimăvăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împrimăvărare
împrimăvărare infinitiv lung