15 definiții pentru împrieteni
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten cu altcineva. [
Pr.: -pri-e-. –
Var.: (
reg.)
împrietiní vb. IV] –
În +
prieten. ÎMPRIETINÍ vb. IV
v. împrieteni. ÎMPRIETENÍ, împrietenesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [
Pr.: -pri-e-. –
Var.: (
reg.)
împrietiní vb. IV] –
În +
prieten. ÎMPRIETINÍ vb. IV
v. împrieteni. ÎMPRIETENÍ, împrietenesc,
vb. IV.
Refl. reciproc. (Mai ales construit cu
prep. «cu») A intra în legături de prietenie, a deveni prieten (cu cineva). Zile lungi mi le-am pierdut Să mă-mprietenesc cu tine. COȘBUC, P. I 51. ◊
Fig. În prima zi m-am împrietenit cu copacii și cu cîinii. VLAHUȚĂ, O. A. 145. Se împrieteniră și se duseră la palaturile împărătești. ISPIRESCU, L. 371. – Variantă:
împrietini (SADOVEANU, E. 7)
vb. IV.
ÎMPRIETINÍ vb. IV
v. împrieteni. împrietení (a ~) (-pri-e-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. împrietenésc,
imperf. 3
sg. împrieteneá;
conj. prez. 3 să împrieteneáscă
împrietení vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrietenésc, imperf. 3 sg. împrieteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrieteneáscă ÎMPRIETENÍ vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.) A se împrieteni ≠ a se îndușmăni, a se învrăjbi A ÎMPRIETENÍ ~ésc tranz. A face să se împrietenească. [Sil. îm-pri-e-] /în + prieten A SE ÎMPRIETENÍ mă ~ésc intranz. A stabili relații de prietenie; a deveni prieten cu cineva. ~ cu o fată. /în + prieten împrietenì v. a (se) face prieten.
împrietenésc (vest) și
-inésc (est) v. tr. Fac prieten: nevoĭa îĭ împrietenise. V. refl. Mă fac prieten: cînele une-orĭ se împrietenește cu pisica. – În Trans.
împret-. Vechĭ și
-tnicesc. ÎMPRIETENI vb. (înv. și reg.) a se prieteni, (reg.) a se ortăci. (S-au ~ repede.) împrieteni dex online | sinonim
împrieteni definitie
Intrare: împrieteni
împrietini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
împrieteni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a