Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«mpricinat

├ÄMPRICIN├ü, ├«mpricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A g─âsi pricin─â de judecat─â (cu cineva); a se judeca cu cineva. ÔÇô ├Än + pricin─â.
├ÄMPRICIN├üT, -─é, ├«mpricina╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) care este implicat, acuzat ├«ntr-un proces; (om) care este parte ├«ntr-un proces. ÔÇô V. ├«mpricina.
├ÄMPRICIN├ü, ├«mpricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A g─âsi pricin─â de judecat─â (cu cineva); a se judeca cu cineva. ÔÇô ├Än + pricin─â.
├ÄMPRICIN├üT, -─é, ├«mpricina╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Cel) care este implicat, acuzat ├«ntr-un proces; (cel) care este parte ├«ntr-un proces. ÔÇô V. ├«mpricina.
├ÄMPRICIN├ü, ├«mpricinez, vb. I. Refl. reciproc. (Popular) A se certa, a g─âsi (cuiva) pricin─â de judecat─â. Ei s─â-mpricinar─â. Pricea lor ce-a fost? PentÔÇÖ un spic de gr├«u. P─éSCULESCU, L. P. 42. Iar dac─â ne-mpricinam, La vornicul ne duceam ╚śi-acolo ne ├«mp─âcam. MARIAN, S. 65.
├ÄMPRICIN├üT, -─é, ├«mpricina╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Cel implicat ├«ntr-un conflict, ├«ntr-o pricin─â; cel care este parte ├«ntr-un proces. Dan e din ce ├«n ce mai nervos, ├«mpricina╚Ťii nu mai g─âsesc ├«n el pe judec─âtorul calm ╚Öi bun de-odinioar─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 314. C├«nd venir─â ├«mpricina╚Ťii la ├«nf─â╚Ťi╚Öare, ie╚Öi ├«nainte fratele ├«mp─âratului. ISPIRESCU, L. 277. ÔŚŐ (Adjectival) P─âr╚Ťile ├«mpricinate.
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
├«mpricin├ít adj. m., s. m., pl. ├«mpricin├í╚Ťi; adj. f., s. f. ├«mpricin├ít─â, pl. ├«mpricin├íte
├«mpricin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpricin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpricine├íz─â
├«mpricin├ít adj. m., s. m., pl. ├«mpricin├í╚Ťi, f. sg. ├«mpricin├ít─â, pl. ├«mpricin├íte
ÎMPRICINÁT s., adj. v. inculpat.
A SE ├ÄMPRICIN├ü m─â ~├ęz intranz. pop. 1) A intra ├«n judecat─â (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricin─â (cu cineva). [Sil. ├«m-pri-] /├«n + pricin─â
├ÄMPRICIN├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Persoan─â implicat─â ├«ntr-un proces (ca acuzat), ├«ntr-un conflict. /v. a ├«mpricina
├«mpricinat m. acuzat, prevenit: halal de bie╚Ťii ├«mpricina╚Ťi! AL. [V. pricin─â].
├«mpricin├ít, -─â adj. ╚Öi s. Care are o pricin─â, un proces: advocatu l-a ap─ârat pe ├«mpricinat. ÔÇô ╚śi pricina╚Ö, ma─ş vech─ş ╚Öi ├«mpricina╚Ö.
├«mpricin├ęz (m─â) v. refl. Intru ├«n pricin─â, m─â cert.
ÎMPRICINAT s., adj. (JUR.) acuzat, inculpat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

împricinat dex online | sinonim

împricinat definitie

Intrare: împricina
împricina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împricinat (adj.)
împricinat adjectiv
Intrare: împricinat (s.m.)
împricinat substantiv masculin