Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ├«mpricina

├ÄMPRICIN├ü, ├«mpricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A g─âsi pricin─â de judecat─â (cu cineva); a se judeca cu cineva. ÔÇô ├Än + pricin─â.
├ÄMPRICIN├ü, ├«mpricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A g─âsi pricin─â de judecat─â (cu cineva); a se judeca cu cineva. ÔÇô ├Än + pricin─â.
├ÄMPRICIN├ü, ├«mpricinez, vb. I. Refl. reciproc. (Popular) A se certa, a g─âsi (cuiva) pricin─â de judecat─â. Ei s─â-mpricinar─â. Pricea lor ce-a fost? PentÔÇÖ un spic de gr├«u. P─éSCULESCU, L. P. 42. Iar dac─â ne-mpricinam, La vornicul ne duceam ╚śi-acolo ne ├«mp─âcam. MARIAN, S. 65.
!împriciná (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se împricineáză
├«mpricin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpricin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpricine├íz─â
A SE ├ÄMPRICIN├ü m─â ~├ęz intranz. pop. 1) A intra ├«n judecat─â (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricin─â (cu cineva). [Sil. ├«m-pri-] /├«n + pricin─â
├«mpricin├ęz (m─â) v. refl. Intru ├«n pricin─â, m─â cert.

împricina dex online | sinonim

împricina definitie

Intrare: împricina
împricina verb grupa I conjugarea a II-a