Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«mprejurime

├ÄMPREJUR├ŹME, ├«mprejurimi, s. f. Locul sau ╚Ťinutul dimprejur; preajm─â, vecin─âtate, ├«mprejmuire (3). ÔÇô ├Ämprejur + suf. -ime.
├ÄMPREJUR├ŹME, ├«mprejurimi, s. f. Locul sau ╚Ťinutul dimprejur; preajm─â, vecin─âtate, ├«mprejmuire (3). ÔÇô ├Ämprejur + suf. -ime.
├ÄMPREJUR├ŹME, ├«mprejurimi, s. f. (Mai ales la pl.) Locul sau ╚Ťinutul dimprejur, din apropiere. Mai bine d. Zaharia Duhu al t─âu ne-ar oferi ├«ntr-o duminic─â automobilul s─â vizit─âm ├«mprejurimile. C. PETRESCU, A. 314. C├«nd m─â de╚Öteptai ╚Öi mi-aruncai privirile peste ├«mprejurimi, firea ├«ntreag─â mi se p─âru ca r─âs─ârit─â atunci, pentru ├«nt├«ia╚Öi dat─â, din s├«nul ad├ónc al apelor. HOGA╚ś, M. N. 179. Ora╚Öul ╚Öi ├«mprejurimile erau luminate de mii de focuri. NEGRUZZI, S. I 107.
├«mprejur├şme s. f., g.-d. art. ├«mprejur├şmii; pl. ├«mprejur├şmi
├«mprejur├şme s. f., g.-d. art. ├«mprejur├şmii; pl. ├«mprejur├şmi
├ÄMPREJUR├ŹME s. v. apropiere.
├ÄMPREJUR├ŹME s. v. circumferin╚Ť─â, perimetru.
├ÄMPREJUR├ŹME ~i f. Loc ce se afl─â ├«n apropiere. ~ile ora╚Öului. [G.-D. ├«mprejurimii] /├«mprejur + suf. ~ime
împrejurime f. 1. locul de împrejur; 2. cei din jurul cuiva.
├«mprejur├şme f. Locurile din prejur: ├«mprejurimile unu─ş ora╚Ö.
ÎMPREJURIME s. apropiere, jur, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Prin ~.)
împrejurime s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.

împrejurime dex online | sinonim

împrejurime definitie

Intrare: împrejurime
împrejurime substantiv feminin