Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru ├«mprejurare

├ÄMPREJUR├ü, ├«mpr├ęjur, vb. I. Tranz. (├Änv. ╚Öi reg.) A ocoli de jur-├«mprejur, a cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«nconjura. ÔÖŽ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoar─â etc. trecut─â ├«mprejur; a ├«ncinge. ÔÇô Lat. pop. inpergyrare sau din ├«mprejur.
├ÄMPREJUR├üRE, ├«mprejur─âri, s. f. Situa╚Ťie ├«n care se afl─â cineva; circumstan╚Ť─â; ├«nt├ómplare. ÔŚŐ Loc. adv. Dup─â ├«mprejur─âri = potrivit situa╚Ťiei; de la caz la caz. ÔÇô V. ├«mprejura.
├ÄMPREJUR├ü, ├«mpr├ęjur, vb. I. Tranz. (├Änv.) A ocoli de jur ├«mprejur, a cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«nconjura. ÔÖŽ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoar─â etc. trecut─â ├«mprejur; a ├«ncinge. ÔÇô Lat. pop. inpergyrare sau din ├«mprejur.
├ÄMPREJUR├üRE, ├«mprejur─âri, s. f. Situa╚Ťie ├«n care se afl─â cineva; circumstan╚Ť─â; ├«nt├ómplare. ÔŚŐ Loc. adv. Dup─â ├«mprejur─âri = potrivit situa╚Ťiei; de la caz la caz. ÔÇô V. ├«mprejura.
├ÄMPREJUR├ü, ├«mpr├ęjur, vb. I. Tranz. (├Änvechit) A ├«nconjura, a cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ocoli de jur ├«mprejur. Intr├«nd nunta acas─â, ├«mprejur─â masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219. C├«mpii frumoase, ├«mprejurate de mun╚Ťi verzi se ├«ntindeau mai mult dec├«t putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. (Cu pronun╚Ťare regional─â) B─âtr├«nul Socoleanu, dobor├«t sub grindina laudelor... se l─âsase pe un scaun, unde-l ├«mprejiuraser─â copiii, ame╚Ťit, z─âp─âcit. NEGRUZZI, S. I 6. ÔÖŽ (Rar) A lega de jur ├«mprejur, a ├«ncinge. O╚Ölobanul ia atunci lemnele... descinge br├«ul de pe l├«ng─â sine ╚Öi le ├«mprejur─â. CREANG─é, A. 83.
├ÄMPREJUR├üRE, ├«mprejur─âri, s. f. 1. Situa╚Ťie ├«n care se afl─â cineva sau ceva, circumstan╚Ť─â; ├«nt├«mplare. Rog s─â fiu iertat, dac─â aceste dou─â ├«mprejur─âri mi se par deosebit de ciudate. SADOVEANU, Z. C. 282. Ce-mprejurare Grabnic─â te face, Vlade, s─â m─â chemi a╚Öa t├«rziu? DAVILA, V. V. 151. Cum s├«nte╚Ťi dumneavoastr─â b─ârba╚Ťii! V─â pricepe╚Ťi la ├«mprejur─ârile mari, ╚Öi la ale mici v─â pierde╚Ťi cump─âtul ╚Öi rostul. CARAGIALE, P. 118. Am acolo un hambar plin cu posmagi; ia a╚Öa, pentru ├«mprejur─âri grele. CREANG─é, P. 330. ÔŚŐ Loc. adv. Dup─â ├«mprejur─âri = de la caz la caz, potrivit situa╚Ťiei. Era unul dintr-acei oameni, din norocire rari, adev─âra╚Ťi cameleoni ai societ─â╚Ťii care-╚Öi prefac sufletul ╚Öi portul dup─â vreme ╚Öi ├«mprejur─âri. NEGRUZZI, S. I 71. 2. (├Änvechit) Perimetru. ├Än scurt, toat─â aceast─â m─ârime de zidire, a c─âriia ├«mprejurarea este ca de 240 st├«njini, este toat─â de marmur─â. GOLESCU, ├Ä. 124.
├«mprejur├í (a ~) (├«nv., reg.) vb., ind. prez. 3 ├«mpr├ęjur─â
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
├«mprejur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mpr├ęjur, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpr├ęjur─â
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări
ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge.
├ÄMPREJUR├üRE s. 1. v. situa╚Ťie. 2. circumstan╚Ť─â, ipostaz─â, moment, ocazie, prilej, situa╚Ťie. (O ~ nimerit─â.) 3. (la pl.) v. vremuri. 4. ├«nt├ómplare, ocazie, prilej. (~ a f─âcut ca...)
├ÄMPREJUR├üRE s. v. circumferin╚Ť─â, perimetru.
M─éSUR─é ├ÄMPREJ├ÜR s. v. circumferin╚Ť─â, perimetru.
A ├ÄMPREJUR├ü ├«mpr├ęjur tranz. 1) ├«nv. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«ncercui; a ├«nconjura; a ├«mprejmui; a ├«mpresura. 2) pop. A ocoli de jur ├«mprejur. /Din ├«mprejur
├ÄMPREJUR├üRE ~─âri f. Situa╚Ťie ├«n care are loc un eveniment oarecare; circumstan╚Ť─â. O ~ nimerit─â. ÔŚŐ Dup─â ~─âri ├«n concordan╚Ť─â cu situa╚Ťia. [G.-D. ├«mprejur─ârii] /v. a ├«mprejura
împrejurà v. 1. a înconjura; îl împrejuraseră copiii NEGR.; 2. a închide cu gard: a împrejurat locul. [Lat. PRAEGYRARE].
├Ämprejurare f. circumstan╚Ť─â: ├«mprejur─ârile vie╚Ťii.
├«mprejur├íre f., pl. ─âr─ş (d. ├«mprejur). Circumstan╚Ť─â.
├«mprejur├ęz v. tr. ├Änconjor, ├«mpresor: a ├«mprejura un loc cu gard, ├«l ├«mprejurase copii─ş, (fig.) greut─â╚Ťile.
împrejura vb. v. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCINGE. ÎNCONJURA. ÎNVĂLUI. OCOLI.
împrejurare s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.
├ÄMPREJURARE s. 1. caz, circumstan╚Ť─â, condi╚Ťie, conjunctur─â, ipostaz─â, postur─â, pozi╚Ťie, situa╚Ťie, stare, (├«nv.) ├«ncunjurare, peristas, prilejire, stat, ├«mprejur-stare, (fig.) context. (├Än aceast─â ~ poate ac╚Ťiona.) 2. circumstan╚Ť─â, ipostaz─â, moment, ocazie, prilej, situa╚Ťie. (O ~ nimerit─â.) 3. (la pl.) circumstan╚Ťe (pl.), conjunctur─â, timpuri (pl.), vremuri (pl.). (~ile erau foarte grele.) 4. ├«nt├«mplare, ocazie, prilej. (~ a f─âcut ca...)
AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoa╚Öte ├«ntr-o ├«mprejurare nesigur─â ÔÇô Cicero, ÔÇ×De amicitiaÔÇŁ, 17, 64, Ennius, ÔÇ×Fragmenta scenicaÔÇŁ, 296. ├Än rom├óne╚Öte ├«i corespunde proverbului: prietenul adev─ârat la nevoie se cunoa╚Öte.

împrejurare dex online | sinonim

împrejurare definitie

Intrare: împrejura
împrejura verb grupa I conjugarea I
Intrare: împrejurare
împrejurare substantiv feminin