Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«mprejmuit

├ÄMPREJMU├Ź, ├«mprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a a╚Öeza un gard, pietre etc. de jur-├«mprejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a ├«ngr─âdi. ÔÖŽ Fig. A ├«nconjura, a ├«mpresura. ÔÇô ├Än + preajm─â + suf. -ui.
├ÄMPREJMU├ŹT1 s. n. Faptul de a ├«mprejmui; ├«mprejmuire (1). ÔÇô V. ├«mprejmui.
├ÄMPREJMU├ŹT2, -─é, ├«mprejmui╚Ťi, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este ├«nchis de jur ├«mprejur (cu gard); ├«ngr─âdit. ÔÇô V. ├«mprejmui.
├ÄMPREJMU├Ź, ├«mprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a a╚Öeza un gard, pietre etc. de jur ├«mprejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a ├«ngr─âdi. ÔÖŽ Fig. A ├«nconjura, a ├«mpresura. ÔÇô ├Än + preajm─â + suf. -ui.
├ÄMPREJMU├ŹT1 s. n. Faptul de a ├«mprejmui; ├«mprejmuire (1). ÔÇô V. ├«mprejmui.
├ÄMPREJMU├ŹT2, -─é, ├«mprejmui╚Ťi, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este ├«nchis de jur ├«mprejur (cu gard); ├«ngr─âdit. ÔÇô V. ├«mprejmui.
├ÄMPREJMU├Ź, ├«mprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A ├«nchide un loc de jur ├«mprejur cu gard, cu spini etc.; a ├«ngr─âdi. E ├«mprejmuit─â cu ziduri ├«nalte curtea. STANCU, D. 136. Vezi tu departe-n r─âs─ârit Aprins lucind ca focul Palatul lor? ├Ämprejmuit Cu zid d-argint e locul. CO╚śBUC, P. I 66. ÔÖŽ Fig. A ├«nconjura, a ├«mpresura. Muncitorii s├«nt ├«mprejmui╚Ťi de pretutindeni, ╚Öi ├«mpin╚Öi sub lovituri, spre ora╚Ö. SAHIA, N. 45.
├ÄMPREJMU├ŹT s. n. Faptul de a ├«mprejmui. Preg─âtirile ce se fac p─âm├«ntului pentru a-l pune ├«n stare ca s─â fie bun de ├«ntrebuin╚Ťat s├«nt: 1) drumurile vicinale, 2) st├«rpitul pietrelor, 3) st├«rpitul p─âdurilor... ╚Öi 10) ├«mprejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317.
├«mprejmu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mprejmui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mprejmui├í; conj. prez. 3 s─â ├«mprejmui├ísc─â
├«mprejmu├şt s. n.
├«mprejmu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mprejmui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mprejmui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mprejmui├ísc─â
├«mprejmu├şt s. n.
├ÄMPREJMU├Ź vb. 1. a ├«nchide, a ├«nconjura, a ├«ngr─âdi, (├«nv. ╚Öi pop.) a ocoli, (pop.) a ╚Ť─ârcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chen─ârui, a ├«ncadra, a ├«nconjura, a m─ârgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.)
├ÄMPREJMU├ŹT s. v. ├«mprejmuire.
├ÄMPREJMU├ŹT adj. ├«nchis, ├«ngr─âdit. (Un teren ~.)
A ├«mprejmui Ôëá a dezgr─âdi
├Ämprejmuit Ôëá dezgr─âdit
A ├ÄMPREJMU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (terenuri, suprafe╚Ťe de p─âm├ónt etc.) A ├«nconjura cu un gard sau cu un zid; a ├«ngr─âdi. 2) fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«ncercui; a ├«nconjura; a ├«mprejura; a ├«mpresura. [Sil. ├«m-prej-] /├«n + preajm─â
├«mprejmu─ş├ęsc v. tr. (d. preajm─â). ├Ängr─âdesc. ÔÇô ├Än Trans. ╚Öi prejmu─şesc.
├ÄMPREJMUI vb. 1. a ├«nchide, a ├«nconjura, a ├«ngr─âdi, (├«nv. ╚Öi pop.) a ocoli, (pop.) a ╚Ť─ârcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chen─ârui, a ├«ncadra, a ├«nconjura, a m─ârgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.)
ÎMPREJMUIT s. împrejmuire, închidere, îngrădire. (~ unui teren.)
ÎMPREJMUIT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)

împrejmuit dex online | sinonim

împrejmuit definitie

Intrare: împrejmui
împrejmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împrejmuit (adj.)
împrejmuit 1 adj. adjectiv
Intrare: împrejmuit (s.n.)
împrejmuit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular