Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«mprejmuire

├ÄMPREJMU├Ź, ├«mprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a a╚Öeza un gard, pietre etc. de jur-├«mprejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a ├«ngr─âdi. ÔÖŽ Fig. A ├«nconjura, a ├«mpresura. ÔÇô ├Än + preajm─â + suf. -ui.
├ÄMPREJMU├ŹRE, ├«mprejmuiri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ├«mprejmui; ├«mprejmuit1. 2. (Concr.) ├Ängr─âditur─â; gard. 3. (├Änv.) ├Ämprejurime. ÔÇô V. ├«mprejmui.
├ÄMPREJMU├Ź, ├«mprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a a╚Öeza un gard, pietre etc. de jur ├«mprejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a ├«ngr─âdi. ÔÖŽ Fig. A ├«nconjura, a ├«mpresura. ÔÇô ├Än + preajm─â + suf. -ui.
├ÄMPREJMU├ŹRE, ├«mprejmuiri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a ├«mprejmui; ├«mprejmuit1. 2. (Concr.) ├Ängr─âditur─â; gard. 3. (├Änv.) ├Ämprejurime. ÔÇô V. ├«mprejmui.
├ÄMPREJMU├Ź, ├«mprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A ├«nchide un loc de jur ├«mprejur cu gard, cu spini etc.; a ├«ngr─âdi. E ├«mprejmuit─â cu ziduri ├«nalte curtea. STANCU, D. 136. Vezi tu departe-n r─âs─ârit Aprins lucind ca focul Palatul lor? ├Ämprejmuit Cu zid d-argint e locul. CO╚śBUC, P. I 66. ÔÖŽ Fig. A ├«nconjura, a ├«mpresura. Muncitorii s├«nt ├«mprejmui╚Ťi de pretutindeni, ╚Öi ├«mpin╚Öi sub lovituri, spre ora╚Ö. SAHIA, N. 45.
├ÄMPREJMU├ŹRE, ├«mprejmuiri, s. f. 1. ├Ängr─âditur─â; gard. Mul╚Ťimea neagr─â n─âv─âli ├«n─âuntrul ├«mprejmuirii. DUMITRIU; N. 65. La munte, cultivatorii g─âsesc destule ├«nlesniri ├«n p─âdurile ce au, de a face ├«mprejmuiri de garduri. I. IONESCU, M. 331. 2. (├Änvechit) ├Ämprejurime. ├Ämprejmuirile acestui loc erau pustii, c─âci aproape de acolo, la gura unei f├«nt├«ni, tr─âia o iazm─â s─âlbatic─â, un balaur uria╚Ö care pr─âda ╚Öi b├«ntuia jur ├«mprejur. ODOBESCU, S. III 297.
├«mprejmu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mprejmui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mprejmui├í; conj. prez. 3 s─â ├«mprejmui├ísc─â
├«mprejmu├şre s. f., g.-d. art. ├«mprejmu├şrii; pl. ├«mprejmu├şri
├«mprejmu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«mprejmui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«mprejmui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mprejmui├ísc─â
├«mprejmu├şre s. f., g.-d. art. ├«mprejmu├şrii; pl. ├«mprejmu├şri
├ÄMPREJMU├Ź vb. 1. a ├«nchide, a ├«nconjura, a ├«ngr─âdi, (├«nv. ╚Öi pop.) a ocoli, (pop.) a ╚Ť─ârcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chen─ârui, a ├«ncadra, a ├«nconjura, a m─ârgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.)
├ÄMPREJMU├ŹRE s. 1. ├«mprejmuit, ├«nchidere, ├«ngr─âdire. (~ unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (├«nv.) curte. (├Än perimetrul ~ii.)
├ÄMPREJMU├ŹRE s. v. apropiere, ├«mprejurime, jur, preajm─â, vecin─âtate.
A ├«mprejmui Ôëá a dezgr─âdi
├Ämprejmuire Ôëá dezgr─âdire
A ├ÄMPREJMU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (terenuri, suprafe╚Ťe de p─âm├ónt etc.) A ├«nconjura cu un gard sau cu un zid; a ├«ngr─âdi. 2) fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«ncercui; a ├«nconjura; a ├«mprejura; a ├«mpresura. [Sil. ├«m-prej-] /├«n + preajm─â
├ÄMPREJMU├ŹRE ~i f. 1) v. A ├ÄMPREJMUI. 2) pop. ├Ängr─âditur─â f─âcut─â ├«n jurul unui teren; gard. /v. a ├«mprejmui
├«mprejmu─ş├ęsc v. tr. (d. preajm─â). ├Ängr─âdesc. ÔÇô ├Än Trans. ╚Öi prejmu─şesc.
├«mprejmu├şre f. Ac╚Ťiunea de a ├«mprejmui. ├Ängr─âditur─â, gard.
├ÄMPREJMUI vb. 1. a ├«nchide, a ├«nconjura, a ├«ngr─âdi, (├«nv. ╚Öi pop.) a ocoli, (pop.) a ╚Ť─ârcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chen─ârui, a ├«ncadra, a ├«nconjura, a m─ârgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumin─â poiana.)
împrejmuire s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.
├ÄMPREJMUIRE s. 1. ├«mprejmuit, ├«nchidere, ├«ngr─âdire. (~ unui teren.) 2. (concr.) gard, ├«ngr─âditur─â, ocol, uluc─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ograd─â, stobor, (reg.) t├«rcol, (Mold. ╚Öi Bucov.) z─âplaz, (├«nv.) cuprins. (╚śi-a ridicat o ~ ├«n jurul casei.) 3. (├«nv.) curte. (├Än perimetrul ~.)
├ÄMPREJMUIRE. Subst. ├Ämprejmuire, ├«mprejmuit, ├«ngr─âdire. ├Ängr─âditur─â, gard, g─ârdule╚Ť (dim.), g─ârdurel, stobor (reg.), uluc─â, z─âplaz, palanc─â (reg.), seci (reg.), z─âveaz─â (├«nv.), gard viu; grilaj; zid, zidurel (dim., pop.), mur (latinism ├«nv.). Curte, curticic─â (dim.), b─ât─âtur─â, vore╚Ť (reg.), ograd─â, ogr─âjoar─â (dim.), ocol, atrium (ant.). ╚Üarc, ╚Ť─ârcu╚Öor (dim.), ╚Ť─ârcotei (dim., reg.), ╚Ť─ârcu╚Ö (reg.), ocol, ├«ngr─âditur─â, co╚Öar. Adj. ├Ämprejmuit, ├«ngr─âdit, g─ârduit (rar), stobor├«t (reg.), ├«nchis. ├Ämprejmuitor. Vb. A ├«mprejmui, a ├«ngr─âdi, a ╚Ť─ârcui, a g─ârdui (rar), a pune gard, a stobor├« (reg.), a ocoli (├«nv. ╚Öi pop.), a ├«nchide, a zidi, a zidui (rar). V. construc╚Ťie, obstacol.

împrejmuire dex online | sinonim

împrejmuire definitie

Intrare: împrejmui
împrejmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: împrejmuire
împrejmuire substantiv feminin