Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru împrăștietor

ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor.
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor.
ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. (Rar) Care împrăștie, care difuzează. Această artă [tiparul] cea mai mare împrăștietoare și păstrătoare a întîmplărilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 53.
împrăștietór (înv.) (-ti-e-) adj. m., pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
împrăștietór adj. m. (sil. -ti-e-), pl. împrăștietóri; f. sg. și pl. împrăștietoáre
ÎMPRĂȘTIETÓR adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
împrăștietor adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.

împrăștietor dex online | sinonim

împrăștietor definitie

Intrare: împrăștietor
împrăștietor adjectiv
  • silabisire: -ti-e-